Dilema Veche: Am vrea sa va intrebam daca dumneavoastra personal sustineti aplicarea politicilor din acordul cu FMI, anume:
-legea unica a salarizarii
-o mai buna monitorizare a companiilor publice
-legea responsabilitatii fiscale
-reforma pensiilor
Codrut Seres: Modul in care a fost “negociat” si apoi comunicat public noul acord cu FMI, mie mi-a reamintit de perioada anilor 90, cand eram vizitati de diverse misiuni de experti care ne spuneau ce trebuie si cum trebuie sa facem lucrurile, iar Romania era privita si tratata international ca tara din lumea a treia; personal in anii 2005-2006, in calitate de ministru al economiei am participat la astfel de misiuni de evaluare si renegociere a acordului cu FMI de la acea data, si stiu ca reprezentantii FMI nu au “cheia succesului”, iar rezultatul acordului depinde de profesionalismul celor care conduc institutiile centrale. In 2009 insa Romania este membra a UE, tara noastra a trecut in rindul tarilor cu economie de piata functionala, suntem tara emergenta (pina de curind recomandata investitiilor internationale) iar modul in care Guvernul Boc a realizat si comunicat public acordul cu FMI arata lipsa de experienta economica internationala a ministrilor (fara studii solide in domeniu nu poti combate un expert FMI), diletantism (una din marile greseli ale acestui acord a reprezentat-o adoptarea impozitului asa zis forfetar care a dus la eliminarea de pe piata a zeci de mii de IMM-uri), nesocotirea partenerilor sociali, a politicilor publice.
a) Monitorizarea companiilor publice. Nu este un lucru nou, este clar ca este necesara monitorizarea acestora indiferent de acoprdul cu FMI, personal in 2005 am introdus contracte de management la toate societatile din subordinea MEC (au fost revizuiti indicatorii de evaluare si a fost diminuat de la 12 la maxim 3 salarii premiul anual), dar in 2009:
i. conducerile acestor societati au fost numite exclusiv pe criterii politice, multi fara experienta manageriala (ex. Dl. Budulan la Nuclearelectrica sau dl. Petrus la Econord Baia Mare) iar una din principalele preocupari a noilor manageri a fost sa satisfaca sarcinile de partid (SNLO, Complexurile energetice Turceni si Rovinari au platit autobuzele cu care au deplasat oameni la mitingurile electorale ale PDL)
ii. bugetele companiilor au fost aprobate cu mare intirziere (in a doua jumatate a anului 2009) asa ca fiecare a facut ce a vrut
iii. programul de privatizare sau atragere de capital privat pentru finantarea unor lucrari de investitii a stagnat (reactoarele 3 si 4) iar statul nu a facut investitii (sub 5% din PIB fata de minim 10% cum anuntau la inceputul anului)
iv. nu a fost respectat acel maxim de 5% cheltuieli salariale la nivelul tuturor societatilor din sectorul de stat
b) Legea unica a salarizarii. Necesara, dar fiind insuficient discutata cu partenerii sociali, insuficient inteleasa si lipsind dezbaterea ei in Parlament, cred ca in 2010 se va reveni asupra continutului acesteia.
c) Reforma pensiilor. Similar cu legea unica a salarizarii.
d) Responsabilitate fiscala. Este necesara cind ai la guvernare oameni iresponsabili, legea nu este necesara daca cei care conduc sint onesti responsabili si profesionisti (ex. daca stii ca nu sunt fonduri nu aprobi marirea salariilor profesorilor cu 50%, ca atare nu este nevoie sa scrii prin lege ca cu 6 luni inainte de alegeri nu se opereaza mariri de salarii); ceea ce este cuprins acum in aceasta lege reprezinta o colectie de cutume care existau in institutiile centrale.
Dilema Veche: Credeti ca aceste masuri sunt necesare Romaniei si in afara acordului cu FMI, adica ar fi trebuit sa le facem oricum, si fara acest acord?
Codrut Seres: Da, aceste masuri vizeaza in primul rind corelarea cheltuielilor bugetare cu veniturile bugetare, iar in 2009 si 2010 prognozindu-se o scadere accentuata a veniturilor bugetare, cheltuielile trebuie ajustate corespunzator.
Dilema Veche: Daca da. De ce nu le-am facut mai devreme, inainte de acest an, cand aveam crestere economica si ar fi fost mai usor?
Codrut Seres: Motivele reies cu usurinta din argumentatia de la pct.1. In plus in toti acesti ultimi 5 ani, ne-am ocupat de lucruri periferice si nu de prioritati; investitiile publice nu au constituit o prioritate reala astfel incat azi nu exista acel efect multiplicator, politica de personal nu a tinut cont de posibilitatea existentei unor contractii economice iar astazi organigramele institutiilor sunt supradimensionate, fiscalitatea constituie ca in fiecare an o necunoscuta pentru mediul de afaceri (nu exista predictibilitate pe termen mediu si lung a politicii fiscale).
Dilema Veche: Daca nu. Care sunt alternativele, de pilda, pentru reforma sistemului de pensii?
Codrut Seres: Mai sunt si alte reforme pe care statul roman trebuie sa le demareze sau sa le continue indiferent de acordul cu FMI: programul de convergenta pentru adoptarea monedei euro in 2014 implica o serie de conditii care genereaza reformarea fiscalitatii si a politicilor economice (personal de aici as pleca in pregatirea oricarui program de guvernare) sau reformarea satului si agriculturii romanesti (cu beneficii directe in ceea ce priveste asigurarea hranei romanilor) sunt numai doua exemple. In ceea ce priveste sistemul de pensii doar enuntarea unor principii si diminuarea unor pensii nu va rezolva problema ci o va amina: cita vreme in Romania patura activa a societatii este mai mica numeric decit cei care sunt pensionari nu vom rezolva problema ci o vom amina. Pe termen lung solutia cuprinde un mix de politici demografice, economice si sociale care sa sprijine si sa incurajeze familiile tinere (pentru cresterea natalitatii si a calitatii vietii), crearea de locuri de munca (pentru cresterea numarului de contributori dar si a valorii contributiei), participarea fondurilor private de pensii la realizarea de investitii financiare (titluri de stat, investitii de portofoliu etc. pentru multiplicarea valorii fondurilor destinate pensiilor) si cresterea calitatii vietii (astfel incat sa creasca speranta de viata si numai atunci sa fie crescuta varsta de pensionare).
Opinii