“În 2007, Traian Băsescu, suspendat de Parlament, a fost salvat la referendum pentru că românii înca nu îi cunoscusera adevarata natură.

Între timp, datoria publică s-a dublat, salariile bugetarilor au fost reduse cu 25%, pensile mici au fost impozitate, s-au diminuat indemnizaţiile mamelor şi nou nascuţilor, Guvernul refuza arbitrar să execute hotărâri judecatoreşti irevocabile şi peste 200.000 de firme mici şi mijlocii au dat faliment ca urmare a politicii fiscale a regimului Băsescu.

După 5 ani, am învăţat cu toţii din propriile greşeli.

Astăzi, peste 90% dintre români vor demiterea actualului preşedinte.

Iniţiativa cetăţenească de modificare a Constituţiei, care instituie posibilitatea suspendării preşedintelui la solicitarea a un milion de cetăţeni români cu drept de vot, se afla în plină campanie de strângere a semnaturilor necesare. Totodată, societatea civilă acţionează paşnic, dar ferm, în piaţa publică, cerând demisia lui Traian Băsescu.

În aceste condiţii, răspunzând apelului civic şi asumându-şi rolul instituţional, Parlamentul are responsabilitatea de a demara procedurile de suspendare a preşedintelui.

Aceasta este voinţa naţiunii. Preşedintele Băsescu este repudiat de propriul popor.

Am făcut primul pas spre suspendare în anul 2007. După 5 ani şi foarte multă suferinţă pentru majoritatea românilor, este timpul să îl facem şi pe ultimul.”

Tensiunea socială din România a atins în ultimele zile cote alarmante pentru un regim care se doreşte democratic. Răbdarea românilor în ceea ce priveşte o viaţă mai bună a ajuns la limită. După 7 ani de mandat sub Traian Băsescu, şi aproape 4 ani de supunere faţă de acesta a domnului Boc, România a ajuns o ţară care ocupă un loc codaş în ceea ce priveşte nivelul de trai, libertatea de exprimare şi democraţia. Totodată, suntem pe ultimul loc în UE în ceea ce priveşte absorbţia fondurilor europene, fiind depaşiţi inclusiv de Bulgaria! Gradul real de absorbţie al fondurilor europene este de sub 4%, România riscând să piardă miliarde de Euro, bani aferenţi perioadei 2007-2011. Sub conducerea lui Emil Boc, România a devenit mai datoare cu 17%, de la 21% în 2008 la 38% în 2011, conform cifrelor FMI! Acelaşi prim-ministru a reuşit performanţa de a modifica de 71 de ori codul fiscal. 200.000 de firme au fost închise datorită măsurilor stângace aplicate de renumiţi economişti PDL. 1.400.000 de bugetari au fost afectaţi de cele mai dure măsuri de reducere bugetară din Uniunea Europeană. 900.000 de militari în rezervă au fost umiliţi de un proces penibil de recalculare a pensiilor condus de un general a cărui pregatire profesională este cel puţin îndoielnică. 10.000 de cadre din MAI au plătit cu şomajul preţul unei manifestări democratice, dar care l-a deranjat pe cel ce se doreşte a deveni conducătorul absolut şi despotic al acestei ţări! Calitatea educaţională a fost bulversată de o lege impusă prin angajarea răspunderii guvernamentale, fiind parte a unui maraton de angajări de răspundere, 17 la număr, care dovedesc incapacitatea actualului guvern de a dialoga şi de a explica măsurile pe care le ia. Sănătatea s-a dovedit cenuşareasa prioritaţilor guvernamentale, fapt dovedit prin procentul din PIB alocat acestui sector dar şi îndepărtarii directe şi indirecte a specialiştilor din sistem. Şi pentru ca dispreţul să fie maxim, copiii noştri se nasc cu drepturi mai puţine în regim Băsescu-Boc prin reducerea indemnizaţiilor pentru mame şi noi nascuţi.

Având în vedere situaţia creată, Partidul Conservator şi Uniunea Social Liberală, solicită premierului Emil Boc să dea dovadă de responsabilitate politică.

Domnule prim-ministru, soluţia pentru evitarea escaladării conflictelor sociale este la îndemâna dumneavoastră! Demisia dumneavoastră ar putea să vă redea demnitatea şi să restabilească liniştea în ţară! Organizarea de alegeri anticipate poate să redea încrederea populaţiei în valorile democratice în care USL crede cu tărie, dar şi speranţa ca se poate trăi mai bine în această ţară!”

Daniel Constantin,

Preşedintele Partidului Conservator

“Domnule Preşedinte,

În cei 7 ani de mandat, în care aţi făcut înţelegeri oculte cu liderii radicali maghiari (conform recentei declaraţii publice a domnului Laszlo Tokes, în 2007, anul suspendării, aţi convenit împreună o strategie secretă de promovare a intereselor partidelor maghiare), nu aţi realizat nimic semnificativ pentru românii minoritari în propria ţară, supuşi unor discriminări sistematice, în special in judeţele Harghita şi Covasna.

Sunt convins că, pe lângă sutele de sesizări primite de la cetăţenii din judeţele Harghita şi Covasna, v-au fost furnizate informări referitoare la discriminări şi încălcarea drepturilor civile ale persoanelor de naţionalitate română şi de către Serviciului Român de Informaţii.

Înteleg că, pentru dumneavoastră, nimic nu se compară cu plăcerea lecturii transcrierii unei convorbiri telefonice. Însă, vă amintesc că, pe lângă micile plăceri ale vieţii, un preşedinte are şi obligaţia de a analiza responsabil toate informaţiile furnizate de instituţiile specializate ale statului.

Cu toate acestea, obsesia dumneavoastră pentru numere mari şi voturi multe v-a determinat să parasiţi câteva zeci de mii de români pentru a obţine susţinerea câtorva sute de mii de maghiari. Acest calcul cinic, care v-a asigurat avantaje electorale, i-a condamnat pe români la izolare, umilinţă şi disperare.

Un singur exemplu: conform datelor recensământului din 2002 (cele din 2011 nu sunt încă accesibile), din cei 61.512 locuitori ai municipiului Sfântu Gheorghe, 46.121 (74,9%) erau de etnie maghiară și 14.131 (22,9%) de etnie română. În ciuda acestei proporţii, din cei 119 angajaţi ai Primăriei municipiului Sfântu Gheorghe, ale căror declaraţii de avere pot fi accesate pe site-ul instituţiei, niciunul nu este de etnie română! Această situaţie nu poate fi întâmplătoare. Raportul de 119 la 0 implică intenţia evidentă de a interzice, pe criterii etnice, accesul la o funcţie publică într-o instituţie a statului român.

Potrivit prevederilor articolului 16 din Constituţia României, „Cetăţenii sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări… Funcţiile şi demnităţile publice, civile sau militare, pot fi ocupate, în condiţiile legii, de persoanele care au cetăţenia română şi domiciliul în ţară.”

Şi totuşi, dumneavoastră, domnule preşedinte, care, conform articolului 80 din legea fundamentală, “vegheaţi la respectarea Constituţiei şi la buna funcţionare a autoritaţilor publice”, nu aţi făcut nimic pentru românii discriminaţi din Sfântu Gheorghe.

Domnule Preşedinte, aveţi o întelegere secretă şi cu primarul din Sfântu Gheorghe, după modelul celei cu Laszlo Tokes? Sau, pur şi simplu, 14.131 de români sunt prea puţini pentru a vă capta atenţia?

Cu sinceritate,

Dan Voiculescu

N.B. În legătură cu situaţia de la Primăria Sfântu Gheorghe, am sesizat mai multe instituţii ale statutului român: Ministerul Public, Ministerul Administraţiei şi Internelor şi Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării.”

Motivele pentru care economia României nu creşte sunt doar parţial legate de criza prin care trec toate ţările din Europa. Motivaţia principală este legată de deciziile greşite pe care guvernul Boc le-a luat în ultimii ani. În cazul României, sugerarea succesului pentru o creştere uşor pozitivă este o ţintă falsă. România are o economie emergentă şi prin urmare un potenţial de creştere economică mult superior punctului de zero. Mai mult decât atât, procesul de convergenţă economică la care speră cetăţenii României nu se poate face stând pe loc, ci având o creştere economică superioară creşterii medii europene.

Din păcate, conform calculelor unor economişti de prestigiu, în perioada 2008-2011, România nu a pierdut doar 8% din PIB, ci 18%, ceea ce echivalează cu circa 24 de miliarde de Euro (cei 10% în plus reprezintă diferenţa dintre ritmul de creştere potenţială din perioada respectivă şi nivelul 0). În faţa acestei pierderi monumentale, o economie de 20 de milioane de Euro obţinută prin procesul profund nedemocratic de comasare a alegerilor pare o glumă de proastă calitate.

Consider că stagnarea economică este, în primul rând, rezultatul măsurilor greşite luate de guvern şi nu se datorează decât într-o foarte mică măsura influenţei europene. Criza europeană este folosită ca şi vinovat de serviciu, dar efectele ei reale nu au fost resimţite până de curând. În acelaşi timp, economia altor ţări din regiune a avut o evoluţie net superioară, un exemplu elocvent fiind cel al Poloniei. Nu se poate spune că Polonia, sau alte ţări europene, unde efectele crizei nu s-au resimţit nu au fost afectate de această criză europeană.

În opinia mea, măsurile care au afectat economia României sunt numeroase. De menţionat este creşterea TVA-ului exact într-un punct de inflexiune a creşterii economice, eliminarea unui număr important de firme care aveau un rol pozitiv în ecologia economică şi, nu în ultimul rând, reducerea foarte mare a salariilor. În plus, economia reală a fost afectată de lipsa de activitate la nivel investiţional şi de lipsa unui cadru propice pentru exprimarea spiritului antreprenorial.

Perioada de recesiune prelungită, urmată de stagnare economică, amplifică polarizarea economică, după cum sugerează studii efectuate în cazul multor economii în perioade de timp diferite. De asemenea, creşterea pauperizării şi a inechităţii sociale afectează potenţialul de creştere a economiei pe termen lung.

Fără îndoială, eroul anului 2011 este fermierul român. În lipsa oricăror măsuri guvernamentale de sprijin, agricultorii români au reuşit să obţină o producţie record, singura care a stat la baza creşterii economice firave pe care România a înregistrat-o în 2011. În condiţiile în care statul nu-şi arogă ploaia prin “cotizaţia la catedrală”, sprijinul venit din partea acestuia pentru sectorul cel mai important şi direct productiv al economiei româneşti a fost nesemnificativ.

Cred că pentru anul 2012 finanţarea dezvoltării trebuie potenţată prin dezvoltarea pieţei de capital, prin stimularea intermediarilor specializaţi în finanţări pe termen lung şi în zona de finanţări de proiect şi prin măsuri de deblocare a parteneriatelor public-private. În ceea ce priveşte zona macro, dobânda de intervenţie ar trebui redusă de la 5,75% la 5%, concomitent cu injectarea de lichiditate la termene lungi pentru a permite economiei să-şi revină măcar în anul 2012. Dezbaterea dintre experimentul de austeritate şi strategia de impulsionare a economiei este contraproductivă atâta timp cât nu se propun măsuri pragmatice menite să revigoreze optimismul consumatorilor şi spiritul creator al antreprenorilor. Menirea politicilor economice elaborate de autorităţi trebuie să fie în favoarea creşterii bunăstării economice prin sporirea prosperităţii cetăţenilor şi asigurarea vitalităţii instituţiilor. Este singura soluţie pentru ca România să intre, în sfârşit, în logica unei dezvoltări durabile, care să-i permită să spere că măcar generaţia următoare va ajunge să aibă un nivel de trai comparabil cu cel al statelor dezvoltate din Uniunea Europeană.

1. Guvernele irlandez şi belgian au decis, vineri, să prelungească aplicarea restricţiilor impuse românilor şi bulgarilor pe piaţa muncii din Irlanda şi, respectiv, Belgia. Suntem nevoiţi să-i reamintim domnului ministru că fiecare stat membru UE trebuia să acorde acces liber pe piaţa muncii până la 1 ianuarie 2012. Chiar dacă, din punct de vedere tehnic, România îndeplineşte toate condiţiile pentru accesul în spaţiul Schengen, dezastrele diplomatice ale actualului Minister al Afacerilor Externe îi compromit şansele în tot mai multe ţări din Uniunea Europeană.
2. În luna aprilie a anului curent, sumele transferate în România de către muncitorii români din străinătate au totalizat 286 milioane euro, în scadere cu 33 milioane în comparaţie cu aceeaşi perioadă a anului 2010 şi cu 39 milioane euro faţă de aprilie 2009. Acest regres, care afectează economia României prin scăderea puterii de cumpărare, trebuia să reprezinte o motivaţie în plus pentru ministrul Teodor Baconschi de a negocia hotărârea restricţiilor de muncă pentru cetăţenii români.
3. În aceste condiţii, dorim să-l informăm pe ministrul Teodor Baconschi că românii care trăiesc în comunitatea europeană sunt deplin nemulţumiţi de lipsa de interes, realizări şi strategie diplomatică a actualului Guvern al României. Singurul lucru înfăptuit de acesta a fost adâncirea imaginii negative a ţării noastre şi asocierea cetăţenilor români cu termenii de rromi, cerşetori şi hoţi.
4. Astfel, partidul aflat momentan la putere este sfătuit să renunţe la speranţa de a obţine 1 milion de voturi din Diaspora, la alegerile care vor fi organizate în toamna anului viitor. Domnul Teodor Baconschi  a reuşit să demonstreze că competenţa lui se rezumă la construirea traiectoriei ascendente în politică prin înşelătorie şi furt. Dar în condiţiile în care nu a reuşit să reprezinte şi să sprijine interesele românilor din diaspora, i se solicită o reprofilare în carieră.

De această dată, obţinerea în mod fraudulos, de către actualul partid de guvernare, a 1 milion de voturi ale românilor stabiliţi în afara ţării nu va mai fi posibilă, întrucât Uniunea Social Liberală a deschis organizaţii pe tot cuprinsul diasporei şi va desemna persoane care vor urmări îndeaproape întregul proces de votare, în cadrul alegerilor din anul 2012.

ERORI ALE

BUGETULUI DE STAT ŞI BUGETULUI DE ASIGURĂRI SOCIALE DE STAT PENTRU ANUL 2012

“Proiectele bugetului de stat şi bugetului de asigurarile sociale de stat pe anul 2012 conţin trei erori majore:

1. Încalcă Legea responsabilităţii fiscal–bugetare, nr. 69/2010 (articolele 9, 20, 22).

1. Sunt bazate pe supraestimarea masivă a gradului de absorbţie a fondurilor europene.

1. Au un caracter profund imoral pentru că orientează măsurile de austeritate în special împotriva categoriilor celor mai vulnerabile: pensionari, bugetari, clasa de mijloc.

Pe lângă aceste erori fundamentale, cele două proiecte abundă de contradicţii şi greşeli materiale, care denotă o elaborare hotica, destructurată, lipsită de viziune.

Prezint succinct aceste erori:

Încalcarea Legii responsabilităţii fiscal – bugetare

• Art 9. (2) Cheltuielile de personal totale ale bugetului general consolidat nu pot fi majorate pe parcursul anului bugetar cu ocazia rectificărilor bugetare.

Proiectul de buget prevede posibilitatea unor rectificari bugetare pe parcursul anului pentru a creşte salariile în sectorul bugetar (de ex. la pag.39 din Raport se vorbeşte despre spaţiu pentru majorări).

Un asemenea demers este expres interzis cu mai puţin de 180 de zile înainte de alegeri, prevedere stipulată la art.9. alin. 1 din Legea 69/2010. Totodată, este interzisă orice rectificare bugetară (indiferent de intervalul de timp) care majorează cheltuielile de personal (art.9 alin2).

Astfel, din considerente evident electorale, încercând să inducă speranţa unor majorări salariale înaintea alegerilor, Guvernul asumă încălcarea flagrantă a Legii responsabilităţii fiscal-bugetare.

• Art 20. (1) Cadrul fiscal-bugetar cuprinde plafoane pentru anul bugetar următor şi doi ani ulteriori, rezultatele efective pe doi ani anteriori anului bugetar în curs şi rezultatele estimate ale anului în curs, pentru (…): g) soldul primar al bugetului general consolidat.

• Art 22. Legea bugetului de stat şi legea bugetului asigurărilor sociale de stat, pentru fiecare an, trebuie să fie armonizate cu Strategia fiscal-bugetara, şi cu prevederile prezentei legi şi va include într-o anexă la raportul legii bugetului de stat, ţinte fiscale care cuprind: a) ţinte fiscale anuale, ca valoare nominală şi exprimate ca pondere în produsul intern brut, pentru anul bugetar următor şi doi ani ulteriori, referitoare la: soldul bugetar, soldul bugetar primar, veniturile şi cheltuielile totale, cheltuielile bugetare primare, pentru bugetul general consolidat;

Astfel, deşi menţionarea “soldului primar al bugetului general consolidat” reprezintă o prevedere obligatorie în conţinutul Legii bugetului de stat, Guvernul  nu a evidenţiat acest indicator în proiectul depus la Parlament.

Supraestimarea absorbţiei fondurilor europene

• Sumele primite de la UE în 2012 sunt estimate la 13,5 miliarde lei (din care 12,07 miliarde din fonduri nerambursabile). Creşterea faţă de 2011 este de 0,6% din PIB.

Important!

În condiţiile în care veniturile bugetare totale sunt estimate a creşte cu 0,4% din PIB, rezultă ca, din toată consolidarea fiscală şi reforma bugetară din anii 2010-2011, în anul 2012 Guvernul “realizează” un minus de venituri bugetare cu minim 0.2% din PIB.

• Conform estimărilor Executivului, sumele primite de la UE reprezintă 2,3% din PIB în 2012 (şi au reprezentat 1,7% din PIB în 2011).

Important!

În absenţa acestor fonduri, veniturile bugetare ar fi fost sub nivelul celor din anii 2004-2005, de exemplu. Astfel, se dovedeşte că tăierea cheltuielilor, în special a celor cu salariile şi pensiile, precum şi creşterea TVA, a accizelor şi a CAS, au scăzut veniturile bugetare!

• Fiind bazat pe venituri incerte (care depind de capacitatea de absorbţie a fondurilor europene, extrem de modestă în anii precedenţi), bugetul este la rândul său incert şi, în aceste condiţii, nu sunt excluse rectificari bugetare în sens negativ.

Observaţie:

În ciuda angajamentelor publice asumate de preşedinte şi premier, care au fixat ţinte ambiţioase de absorbţie a fondurilor europene (6 miliarde de euro Traian Băsescu, 4 miliarde de euro Emil Boc), nivelul estimat al atragerii de fonduri europene în anul 2012, prevăzut în bugetul de stat, se ridică la 13,5 miliarde lei, aproximativ 3 miliarde de euro.

Imoralitatea bugetului

• Deficitul bugetului de pensii este în 2012 de 13,8 miliarde lei (aceasta sumă se transferă de la bugetul de stat la bugetul asigurărilor sociale, pentru a compensa deficitul).

• Prin transferurile către Pilonul II de pensii, veniturile totale ale bugetului asigurărilor sociale sunt diminuate în 2012 cu suma de 2,72 miliarde lei, în creştere cu 21% faţă de 2011!

• Astfel, pilonul II este responsabil de 19,69% din deficitul bugetului asigurărilor sociale de stat! (în condiţiile în care o treime din contribuţia angajatului se duce în pilonul II – 3,5% raportat la 10,5%). Până în 2015, pe baza proiectiilor din buget, pilonul II va ajunge sa fie responsabil de 30% din deficitul bugetului asigurărilor sociale de stat!

• În consecinţă, în anul 2012, statul pierde prin pilonul II 0,47% din PIB, adică un sfert din deficitul bugetar de 1,9% din PIB, estimat de Guvern!

• Totodată, proiectul bugetului de stat şi proiectul bugetului de asigurări sociale adâncesc taxarea clasei mijlocii (introducerea co-plaţii în sistemul de sănătate), dar protejează în continuare persoanele cu venituri mari şi foarte mari prin neevidenţierea unor venituri suplimentare din impozitul pe proprietate.

Contradicţiile din proiectele de buget:

• Se întreţine confuzia între metodologia cash, agreată cu FMI, şi metodologia ESA, obligatorie în Uniunea Europeană, prezentându-se intercalat date în aceste două metodologii diferite. Diferenţa  între ele este mare: de exemplu în 2009 deficitul pe cash a fost 7,3% dar pe ESA a fost 9%! Veniturile bugetare au fost, în 2010, 34% pe ESA, dar 32,8% pe cash; cheltuielile bugerare au fost 39,4% pe cash şi 40,9% pe ESA. Nu ni se prezintă nicăieri deficitul pe ESA în 2011, nici veniturile şi cheltuielile ESA pe 2012. Toate anexele sunt calculate pe cash, deşi raportarea noastra la UE este pe ESA.

• Din bugetul general consolidat pe cash rezultă un deficit de 11,2 miliarde lei, adică 1,93% din PIB. Firesc ar fi ca, la un astfel de deficit consolidat, bugetul de stat să aibă un deficit mai mic sau chiar un excedent. În realitate însă, pe cash, deficitul bugetului de stat este de 17,2 miliarde lei, adică 2,97% din PIB, deci mai mare cu 1% din PIB decât deficitul bugetului general consolidat.

• Pentru semestrul I 2011, cererea internă a crescut cu 1%, dar toate componentele sale au înregistrat scăderi (consumul privat – 0,7%, consumul guvernamental -5,2%, formarea bruta de capital fix -1,7%) – pag.15 din Raport.

• Pentru 2012 exporturile cresc cu 7,8% iar importurile cu 7,7%. Acest aspect este consemnat doar la pagina 55 din Raport, pentru ca la paginile 27 şi 56 exporturile cresc cu 11%, iar importurile cu 11,3%.

• Consumul guvernamental este prevăzut să crească între 0,9% si 1,4%, “după ce în ultimii doi ani acesta s-a diminuat” (pagina 27). Deşi consumul guvernamental s-a diminuat într-adevăr la pagina 15, la pagina 20 din acelaşi Raport cheltuielile cu bunuri şi servicii au crescut cu 6% în primele 9 luni din 2011 “din cauza plăţilor pentru servicii medicale şi medicamente” – deci o creştere a consumului guvernamental. Mai mult, la pagina 55 din Raport, cheltuielile cu consumul guvernamental în 2012 cresc nu cu 0,9 – 1,4%, ci cu 2,9 – 4,1%.

• Veniturile bugetare cresc în 2012 cu 0,4% din PIB (la pagina 4) dar mai pierd pe parcursul Raportului, astfel că la pagina 33 creşterea veniturilor bugetare în 2012 este de 0,3% din PIB.

• Deşi se susţine constant în declaraţiile publice ale Guvernului, că sunt prea mulţi pensionari, şi anume 6 milioane, mult mai mulţi decât numărul de salariaţi, bugetul pe 2012 ia în calculul plăţii pensiilor un număr de 4,92 milioane pensionari. În schimb bugetul nu menţionează nicăieri numărul de salariaţi avuţi în vedere – nici numărul de bugetari, în particular, nici numărul de salariaţi în general (care ar fi trebuit să stea la baza încasărilor din impozitul pe venit şi din contribuţii sociale).

• Foarte important: Nu este menţionată în buget majorarea contribuţiei României la FMI cu 900 milioane euro, aprobată de Guvern prin ordonanţă în octombrie 2011.

Concluzii:

Proiectul de buget pentru anul 2012 propus de Guvernul Boc încalcă Legea, Morala şi Logica.

Reprezintă o ameninţare la adresa economiei României şi o agresiune împotriva categoriilor sociale vulnerabile.

Este o împărţire obtuză a sărăciei, un demers legislativ superficial, care nu conţine nicio măsură reală de creştere a veniturilor bugetare.

Este “bugetul electoral” al unui regim politic autoritar, dispus să facă orice compromis constituţional, economic sau social pentru a-şi asigura menţinerea la guvernare.”

În acest context, Dan Voiculescu a declarat:

„Prin înfiinţarea pilonului II de pensii în anul 2008, 2% din contribuţia a aproximativ 5 milioane de români a fost alocată fondurilor de pensii administrate privat. În 2011, contribuţia pentru pilonul II a ajuns la 3.5% (din cotizaţia a 5,34 de milioane persoane). În aceste condiţii, s-au redus semnificativ sumele pentru pilonul unu, din care sunt plătite pensiile în sistemul public potrivit principiului solidarităţii. De exemplu, în anul curent, transferurile către Pilonul II reprezintă aproape 20% din deficitul bugetului de asigurări sociale. Aşadar, sunt cu 20% mai puţin bani pentru pensii, pentru că Guvernul îi redirecţionează către fondurile administrate privat!

Cu banii primiţi, fondurile private au cumpărat masiv titluri de stat. În primul semestru al anului 2011, 66,23% din investiţiile fondurilor din pilonul II erau în titluri de stat (3,8 miliarde RON). Aşadar, statul s-a împrumutat cu dobândă din proprii bani, iar bugetul de asigurări sociale a pierdut 900 de milioane euro. Astfel, pensionarii din sistemul public împrumută forţat Guvernul! Iar, în tot acest timp, preşedintele Băsescu şi premierul Boc au redus constant pensiile, prin impozitare şi neindexare cu rata inflaţiei, invocând lipsa fondurilor din bugetul de asigurări sociale.

În condiţiile situaţiei critice în care se află peste 4 milioane de pensionari cu venituri de sub 1000 de lei, se impune suspendarea finanţării Pilonului II. Din surplusul creat, se poate asigura o creştere medie de peste 10% a pensiilor din sistemul public. Pentru oameni încercaţi de vârstă şi boală, o asemenea măsură este vitală.”

În acest context, Dan Voiculescu a declarat:

“În intervalul 2009-2011, valoarea reală a pensiilor s-a redus cu peste 30%. Doar inflaţia cumulată în această perioadă depăşeşte 17 procente! Însă, pe lângă inflaţia propriu-zisă, veniturile pensionarilor au fost diminuate şi prin reţinerea ilegală a CASS-ului din întreaga pensie, precum şi ca efect al creşterii preţurilor la combustibili şi utilitaţi mult peste rata inflaţiei. În aceste condiţii, decizia îngheţării pensiilor este profund imorală. Eterna scuză a Guvernului, “nu sunt bani”, este inacceptabilă. Sunt bani, numai că fie sunt folosiţi iresponsabil, fie sunt lasaţi să se scurgă în economia subterană, finanţând interese oculte. Banii pensionarilor sunt în economia neagră si, la momentul potrivit, vor fi folosiţi pentru a finanţa campanii electorale. Acesta este motivul pentru care este tolerat un uriaş sistem economic nefiscalizat, evaluat la peste 20 de miliarde de euro.”

În exerciţiul rolului dumneavoastră de “jucător”, v-aţi subordonat autoritar puterea executivă, asumându-vă sistematic poziţia de negociator în relaţia cu instituţiile internaţionale şi de cenzor al deciziilor Guvernului.

În acest rol original, care excede evident ordinea constituţională, aţi decis, în martie 2011, împreună cu Banca Naţională a României şi Ministerul Finanţelor Publice, să nu prelungiţi “Acordul de la Viena”, încheiat în anul 2009, care oferea statului român garanţii juridice ca marile bănci europene vor menţine liniile de finanţare acordate subsidiarelor din România.

Astfel, într-un moment în care criza din Grecia era în plina desfăşurare, iar impasul instituţiilor de credit europene era evident, dumneavoastră aţi decis să renunţaţi la garanţiile juridice care protejau băncile româneşti. Această decizie, absolut iresponsabilă, creşte semnificativ vulnerabilitatea sistemului bancar românesc.

În prezent, pe fondul acutizării crizei europene, dacă băncile-mama vor diminua drastic liniile de finanţare acordate subsidiarelor romaneşti, aşa cum se preconizează, nu va fi afectat doar sistemul bancar, ci întreaga economie, inclusiv pensiile şi salariile asigurate din bugetul public – statul încă se împrumută la bănci pentru a le plăti.

Prin “Acordul de la Viena”, România era protejată de un asemenea risc. Până în martie 2011, beneficia de garanţii privind stabilitatea sistemului bancar intern. Astăzi nu le mai are. Foarte probabil, au existat presiuni externe pentru a renunţa la aceste garanţii. Dar dumneavoastră, care vă luptaţi cu regele, cu istoria, cu profesorii, medicii, presa, mamele şi nou născuţii, trebuia să luptaţi pentru aceste garanţii. Dar n-aţi făcut-o. Uşurinţă cu care aţi renunţat la acea “plasă de siguranţă” a sistemului bancar românesc este foarte suspectă.

Domnule preşedinte, a fost Acordul de la Viena, din anul 2009, un cadou pe durata determinată, primit într-un an electoral, cu ajutorul FMI? Aţi făcut troc cu interesele strategice ale României pentru a vă asigura încă un mandat?

Răspunsul la aceste întrebări poate face diferenţa între răspunderea politică şi răspunderea penală. Şi, nu uitaţi, mai ales în justiţie, şi “tăcerea este un răspuns”.