“Domnule primar,

Consider ca in locul unor declaratii emotionale si agresive, care prejudiciaza pe toti cetatenii romani, indiferent de etnie, ar fi mult mai util sa analizati lucid si aplicat aceasta tema.

Desi un sfert din locuitorii municipiului Sfantu Gheorghe sunt de nationalitate romana, niciunul dintre cei 119 de functionari publici angajati la Primarie, ale caror declaratii de avere sunt publicate pe site-ul institutiei, nu este de nationalitate romana, toti fiind de etnie maghiara. Un asemenea raport, de 119 la zero, nu poate fi o intamplare.

Dumneavoastra, ca reprezentant al unei minoritati, ar trebui sa intelegeti foarte usor ca discriminarea sistematica a unei comunitati va determina, mai devreme sau mai tarziu, o reactie pe masura. Avem responsabilitatea de a preveni conflicte, nu de a le alimenta.

Nu actionez impotriva nimanui, ci pentru drepturile a 14000 de romani, locuitori ai municipiului Sfantu Gheorghe, si cred ca, in calitatea dumneavoastra de primar al localitatii, ar trebui sa va alaturati acestui demers.”

Tensiunea socială din România a atins în ultimele zile cote alarmante pentru un regim care se doreşte democratic. Răbdarea românilor în ceea ce priveşte o viaţă mai bună a ajuns la limită. După 7 ani de mandat sub Traian Băsescu, şi aproape 4 ani de supunere faţă de acesta a domnului Boc, România a ajuns o ţară care ocupă un loc codaş în ceea ce priveşte nivelul de trai, libertatea de exprimare şi democraţia. Totodată, suntem pe ultimul loc în UE în ceea ce priveşte absorbţia fondurilor europene, fiind depaşiţi inclusiv de Bulgaria! Gradul real de absorbţie al fondurilor europene este de sub 4%, România riscând să piardă miliarde de Euro, bani aferenţi perioadei 2007-2011. Sub conducerea lui Emil Boc, România a devenit mai datoare cu 17%, de la 21% în 2008 la 38% în 2011, conform cifrelor FMI! Acelaşi prim-ministru a reuşit performanţa de a modifica de 71 de ori codul fiscal. 200.000 de firme au fost închise datorită măsurilor stângace aplicate de renumiţi economişti PDL. 1.400.000 de bugetari au fost afectaţi de cele mai dure măsuri de reducere bugetară din Uniunea Europeană. 900.000 de militari în rezervă au fost umiliţi de un proces penibil de recalculare a pensiilor condus de un general a cărui pregatire profesională este cel puţin îndoielnică. 10.000 de cadre din MAI au plătit cu şomajul preţul unei manifestări democratice, dar care l-a deranjat pe cel ce se doreşte a deveni conducătorul absolut şi despotic al acestei ţări! Calitatea educaţională a fost bulversată de o lege impusă prin angajarea răspunderii guvernamentale, fiind parte a unui maraton de angajări de răspundere, 17 la număr, care dovedesc incapacitatea actualului guvern de a dialoga şi de a explica măsurile pe care le ia. Sănătatea s-a dovedit cenuşareasa prioritaţilor guvernamentale, fapt dovedit prin procentul din PIB alocat acestui sector dar şi îndepărtarii directe şi indirecte a specialiştilor din sistem. Şi pentru ca dispreţul să fie maxim, copiii noştri se nasc cu drepturi mai puţine în regim Băsescu-Boc prin reducerea indemnizaţiilor pentru mame şi noi nascuţi.

Având în vedere situaţia creată, Partidul Conservator şi Uniunea Social Liberală, solicită premierului Emil Boc să dea dovadă de responsabilitate politică.

Domnule prim-ministru, soluţia pentru evitarea escaladării conflictelor sociale este la îndemâna dumneavoastră! Demisia dumneavoastră ar putea să vă redea demnitatea şi să restabilească liniştea în ţară! Organizarea de alegeri anticipate poate să redea încrederea populaţiei în valorile democratice în care USL crede cu tărie, dar şi speranţa ca se poate trăi mai bine în această ţară!”

Daniel Constantin,

Preşedintele Partidului Conservator

ERORI ALE

BUGETULUI DE STAT ŞI BUGETULUI DE ASIGURĂRI SOCIALE DE STAT PENTRU ANUL 2012

“Proiectele bugetului de stat şi bugetului de asigurarile sociale de stat pe anul 2012 conţin trei erori majore:

1. Încalcă Legea responsabilităţii fiscal–bugetare, nr. 69/2010 (articolele 9, 20, 22).

1. Sunt bazate pe supraestimarea masivă a gradului de absorbţie a fondurilor europene.

1. Au un caracter profund imoral pentru că orientează măsurile de austeritate în special împotriva categoriilor celor mai vulnerabile: pensionari, bugetari, clasa de mijloc.

Pe lângă aceste erori fundamentale, cele două proiecte abundă de contradicţii şi greşeli materiale, care denotă o elaborare hotica, destructurată, lipsită de viziune.

Prezint succinct aceste erori:

Încalcarea Legii responsabilităţii fiscal – bugetare

• Art 9. (2) Cheltuielile de personal totale ale bugetului general consolidat nu pot fi majorate pe parcursul anului bugetar cu ocazia rectificărilor bugetare.

Proiectul de buget prevede posibilitatea unor rectificari bugetare pe parcursul anului pentru a creşte salariile în sectorul bugetar (de ex. la pag.39 din Raport se vorbeşte despre spaţiu pentru majorări).

Un asemenea demers este expres interzis cu mai puţin de 180 de zile înainte de alegeri, prevedere stipulată la art.9. alin. 1 din Legea 69/2010. Totodată, este interzisă orice rectificare bugetară (indiferent de intervalul de timp) care majorează cheltuielile de personal (art.9 alin2).

Astfel, din considerente evident electorale, încercând să inducă speranţa unor majorări salariale înaintea alegerilor, Guvernul asumă încălcarea flagrantă a Legii responsabilităţii fiscal-bugetare.

• Art 20. (1) Cadrul fiscal-bugetar cuprinde plafoane pentru anul bugetar următor şi doi ani ulteriori, rezultatele efective pe doi ani anteriori anului bugetar în curs şi rezultatele estimate ale anului în curs, pentru (…): g) soldul primar al bugetului general consolidat.

• Art 22. Legea bugetului de stat şi legea bugetului asigurărilor sociale de stat, pentru fiecare an, trebuie să fie armonizate cu Strategia fiscal-bugetara, şi cu prevederile prezentei legi şi va include într-o anexă la raportul legii bugetului de stat, ţinte fiscale care cuprind: a) ţinte fiscale anuale, ca valoare nominală şi exprimate ca pondere în produsul intern brut, pentru anul bugetar următor şi doi ani ulteriori, referitoare la: soldul bugetar, soldul bugetar primar, veniturile şi cheltuielile totale, cheltuielile bugetare primare, pentru bugetul general consolidat;

Astfel, deşi menţionarea “soldului primar al bugetului general consolidat” reprezintă o prevedere obligatorie în conţinutul Legii bugetului de stat, Guvernul  nu a evidenţiat acest indicator în proiectul depus la Parlament.

Supraestimarea absorbţiei fondurilor europene

• Sumele primite de la UE în 2012 sunt estimate la 13,5 miliarde lei (din care 12,07 miliarde din fonduri nerambursabile). Creşterea faţă de 2011 este de 0,6% din PIB.

Important!

În condiţiile în care veniturile bugetare totale sunt estimate a creşte cu 0,4% din PIB, rezultă ca, din toată consolidarea fiscală şi reforma bugetară din anii 2010-2011, în anul 2012 Guvernul “realizează” un minus de venituri bugetare cu minim 0.2% din PIB.

• Conform estimărilor Executivului, sumele primite de la UE reprezintă 2,3% din PIB în 2012 (şi au reprezentat 1,7% din PIB în 2011).

Important!

În absenţa acestor fonduri, veniturile bugetare ar fi fost sub nivelul celor din anii 2004-2005, de exemplu. Astfel, se dovedeşte că tăierea cheltuielilor, în special a celor cu salariile şi pensiile, precum şi creşterea TVA, a accizelor şi a CAS, au scăzut veniturile bugetare!

• Fiind bazat pe venituri incerte (care depind de capacitatea de absorbţie a fondurilor europene, extrem de modestă în anii precedenţi), bugetul este la rândul său incert şi, în aceste condiţii, nu sunt excluse rectificari bugetare în sens negativ.

Observaţie:

În ciuda angajamentelor publice asumate de preşedinte şi premier, care au fixat ţinte ambiţioase de absorbţie a fondurilor europene (6 miliarde de euro Traian Băsescu, 4 miliarde de euro Emil Boc), nivelul estimat al atragerii de fonduri europene în anul 2012, prevăzut în bugetul de stat, se ridică la 13,5 miliarde lei, aproximativ 3 miliarde de euro.

Imoralitatea bugetului

• Deficitul bugetului de pensii este în 2012 de 13,8 miliarde lei (aceasta sumă se transferă de la bugetul de stat la bugetul asigurărilor sociale, pentru a compensa deficitul).

• Prin transferurile către Pilonul II de pensii, veniturile totale ale bugetului asigurărilor sociale sunt diminuate în 2012 cu suma de 2,72 miliarde lei, în creştere cu 21% faţă de 2011!

• Astfel, pilonul II este responsabil de 19,69% din deficitul bugetului asigurărilor sociale de stat! (în condiţiile în care o treime din contribuţia angajatului se duce în pilonul II – 3,5% raportat la 10,5%). Până în 2015, pe baza proiectiilor din buget, pilonul II va ajunge sa fie responsabil de 30% din deficitul bugetului asigurărilor sociale de stat!

• În consecinţă, în anul 2012, statul pierde prin pilonul II 0,47% din PIB, adică un sfert din deficitul bugetar de 1,9% din PIB, estimat de Guvern!

• Totodată, proiectul bugetului de stat şi proiectul bugetului de asigurări sociale adâncesc taxarea clasei mijlocii (introducerea co-plaţii în sistemul de sănătate), dar protejează în continuare persoanele cu venituri mari şi foarte mari prin neevidenţierea unor venituri suplimentare din impozitul pe proprietate.

Contradicţiile din proiectele de buget:

• Se întreţine confuzia între metodologia cash, agreată cu FMI, şi metodologia ESA, obligatorie în Uniunea Europeană, prezentându-se intercalat date în aceste două metodologii diferite. Diferenţa  între ele este mare: de exemplu în 2009 deficitul pe cash a fost 7,3% dar pe ESA a fost 9%! Veniturile bugetare au fost, în 2010, 34% pe ESA, dar 32,8% pe cash; cheltuielile bugerare au fost 39,4% pe cash şi 40,9% pe ESA. Nu ni se prezintă nicăieri deficitul pe ESA în 2011, nici veniturile şi cheltuielile ESA pe 2012. Toate anexele sunt calculate pe cash, deşi raportarea noastra la UE este pe ESA.

• Din bugetul general consolidat pe cash rezultă un deficit de 11,2 miliarde lei, adică 1,93% din PIB. Firesc ar fi ca, la un astfel de deficit consolidat, bugetul de stat să aibă un deficit mai mic sau chiar un excedent. În realitate însă, pe cash, deficitul bugetului de stat este de 17,2 miliarde lei, adică 2,97% din PIB, deci mai mare cu 1% din PIB decât deficitul bugetului general consolidat.

• Pentru semestrul I 2011, cererea internă a crescut cu 1%, dar toate componentele sale au înregistrat scăderi (consumul privat – 0,7%, consumul guvernamental -5,2%, formarea bruta de capital fix -1,7%) – pag.15 din Raport.

• Pentru 2012 exporturile cresc cu 7,8% iar importurile cu 7,7%. Acest aspect este consemnat doar la pagina 55 din Raport, pentru ca la paginile 27 şi 56 exporturile cresc cu 11%, iar importurile cu 11,3%.

• Consumul guvernamental este prevăzut să crească între 0,9% si 1,4%, “după ce în ultimii doi ani acesta s-a diminuat” (pagina 27). Deşi consumul guvernamental s-a diminuat într-adevăr la pagina 15, la pagina 20 din acelaşi Raport cheltuielile cu bunuri şi servicii au crescut cu 6% în primele 9 luni din 2011 “din cauza plăţilor pentru servicii medicale şi medicamente” – deci o creştere a consumului guvernamental. Mai mult, la pagina 55 din Raport, cheltuielile cu consumul guvernamental în 2012 cresc nu cu 0,9 – 1,4%, ci cu 2,9 – 4,1%.

• Veniturile bugetare cresc în 2012 cu 0,4% din PIB (la pagina 4) dar mai pierd pe parcursul Raportului, astfel că la pagina 33 creşterea veniturilor bugetare în 2012 este de 0,3% din PIB.

• Deşi se susţine constant în declaraţiile publice ale Guvernului, că sunt prea mulţi pensionari, şi anume 6 milioane, mult mai mulţi decât numărul de salariaţi, bugetul pe 2012 ia în calculul plăţii pensiilor un număr de 4,92 milioane pensionari. În schimb bugetul nu menţionează nicăieri numărul de salariaţi avuţi în vedere – nici numărul de bugetari, în particular, nici numărul de salariaţi în general (care ar fi trebuit să stea la baza încasărilor din impozitul pe venit şi din contribuţii sociale).

• Foarte important: Nu este menţionată în buget majorarea contribuţiei României la FMI cu 900 milioane euro, aprobată de Guvern prin ordonanţă în octombrie 2011.

Concluzii:

Proiectul de buget pentru anul 2012 propus de Guvernul Boc încalcă Legea, Morala şi Logica.

Reprezintă o ameninţare la adresa economiei României şi o agresiune împotriva categoriilor sociale vulnerabile.

Este o împărţire obtuză a sărăciei, un demers legislativ superficial, care nu conţine nicio măsură reală de creştere a veniturilor bugetare.

Este “bugetul electoral” al unui regim politic autoritar, dispus să facă orice compromis constituţional, economic sau social pentru a-şi asigura menţinerea la guvernare.”

Aş vrea doar să vă citesc liniile importante pe care merg banii europeni, pe care astăzi nu-i folosim. Şi, din păcate, din acest punct de vedere nu avem o perspectivă prea bună. Mai avem 2 ani de zile în care putem să depunem proiecte şi să accesăm aceşti bani europeni. Aşa cum vă spuneam, cea mai importantă alocare financiară este pe sectorul apă şi apă uzată, componenta europeană fiind de 2.78 miliarde de euro. 1.17 miliarde de euro se îndreaptă către sectorul de gestionare a deşeurilor. 458 de milioane de euro se îndreaptă către sectorul de termoficare. Şi dacă rezolvam această problemă, poate că astăzi nu mai vorbeam de problemele pe care le avem în a plăti facturile la căldură peste această iarnă. 215 milioane de euro sunt alocaţi şi nu-i cheltuim pentru protecţia naturii. Şi 329 de milioane protecţia împotriva inundaţiilor şi reducerea eroziuni costiere, un element extrem de important. Pentru că vrem, nu vrem, agricultura depinde de mediul înconjurător. Vedeţi ce se întâmplă în această perioadă cu seceta care, din păcate, afectează peste jumătate din producţiile de rapiţă pe care le avem în acest an. Eram entuziaşti zilele trecute, şi aici mă refer la ministrul Agriculturii, la primul ministru, chiar şi la preşedintele României, că avem o producţie agricolă foarte bună. Şi spuneam la momentul respectiv că dacă ar trebui să-i mulţumim cuiva pentru faptul că avem o producţie bună, ar trebui să-i mulţumim lui Dumnezeu pentru acest lucru pentru că a plouat la momentul respectiv. Dar iată că în această toamnă nu a plouat şi producţia este afectată în mod serios. Şi implicit bugetul de stat. Aş vrea să profit, pentru că şi domnul primar Oprescu a profitat de această ocazie să transmită un mesaj oarecum politic. Să vă transmit şi eu un mesaj pe care l-am receptat zilele trecute de la un grup de studenţi anul I la Facultatea de Drept. Nu numai noi suntem exasperaţi de greşelile gramaticale pe care le face domnul ministru Funeriu zi de zi din punct de vedere gramatical, ci şi studenţii de la Drept sunt preocupaţi de acest lucru şi m-au rugat să vă transmit un mesaj. Probabil la lucrarea practică au încercat să clasifice infracţiunea pe care a făcut-o domnul ministru prin această afirmaţie de zilele trecute din Parlament şi au ajuns la următoarea concluzie. Afirmaţia domnului ministru se clasează la următoarea infracţiune, şi poate domnul Ponta îmi certifică dacă este corect. Neglijenţă în serviciu în formă continuată, cu circumstanţe agravate datorită siluirii limbii române, căreia trebuie să-i fie protector.

***

Viziunea USL privind mediul

În România, protecţia mediului continuă să fie o preocupare marginală, prezentă adesea în discursul public, dar lipsită de consistenţă oprindu-se la etapa constrângerilor fără a propune un concept viabil şi cu specific naţional. O viziune modernă în ceea ce priveşte mediul trebuie construită plecând de la realitatea că sistemele socio-umane se pot dezvolta doar în condiţiile în care resursele regenerabile şi neregenerabile ale planetei vor permite aceasta. Mediul reprezintă în primul rând un bazin de resurse şi abia apoi un depozit al deşeurilor activităţii umane, de aceea politica în domeniul mediului este în acelaşi timp o politică suport pentru toate celelalte politici publice.

Există încă falsa impresie că grija faţă de spaţiul natural care ne înconjoară este un apanaj al societăţilor bogate. Nimic mai fals şi mai neeconomic! Ea este şi trebuie să fie o prezenţă activă şi în conştiinţa societăţilor aflate în dificultate sau care, asemeni României, încearcă să recupereze decalajul care le separă de ţările dezvoltate. Un management eco al acestor societăţi reprezintă o şansă suplimentară de a avansa şi de a se alinia standardelor pe care începutul mileniului trei le impune. Această “grijă faţă de mediu” reprezintă de fapt grija faţă de “bunăstarea omului”.

Deşi are un cadru legislativ şi un sistem instituţional de bază necesare soluţionării provocărilor de mediu, România nu pare să conştientizeze oportunităţile pe care le oferă eco-guvernarea. Actuala putere este mult prea prinsă în calcule contabiliceşti şi indicatori macroeconomici pentru a putea cunoaşte realele probleme ale societăţii şi mai ales a identifica soluţii sustenabile.

Chiar şi acele politici declarate a fi de mediu, precum, taxa de primă înmatriculare sau programul de reabilitare termică a locuinţelor au de fapt un scop de natură economico-financiară – să aducă mai mulţi bani la buget şi să susţină sectorul construcţiilor.

Protecţia mediului este în acest caz un paravan în spatele căruia se ascund ineficienţa şi incompetenţa actualei guvernări.

Peste tot în Uniunea Europeană, „ECONOMIA VERDE” este un concept ce prinde tot mai mult contur şi se transformă într-un motor al dezvoltării. În România însă, guvernul PDL nu a făcut nimic pentru a stimula motorul economic, deşi investiţiile de tip eco reprezintă o excelentă oportunitate.

O „economie verde” generează locuri de muncă şi reduce cheltuielile publice. Specialiştii europeni estimează că „investiţiile verzi” vor aduce la nivelul UE aproximativ 10 milioane de locuri de muncă până în 2020, iar România nu îşi permite să rămână în afara acestei realităţi.

Când locurile de muncă se reduc, când preţurile cresc dramatic, când veniturile populaţiei sunt tăiate, soluţia nu este aceea de a aştepta revenirea pieţelor externe, de a împrumuta în permanenţă bani şi de a alimenta cu fonduri publice doar clientela politică, aşa cum face guvernarea Băsescu-Boc.

Orice guvern responsabil are datoria de a găsi soluţii; soluţii sustenabile şi nu paliative care conduc în final la sărăcirea populaţiei, la degradarea societăţii şi la dezechilibre sociale majore.

Încurajarea „investiţiilor verzi” este o soluţie ce susţine dezvoltarea, o dezvoltare durabilă. Ea stimulează economia, conduce la crearea de noi locuri de muncă şi permite atât populaţiei, cât şi sistemului public să cheltuiască mai puţin pentru încălzire, pentru electricitate, transport etc. Ignorând această oportunitate, actuala putere refuză practic să ofere românilor venituri mai mari, eşuează în colectarea bugetară şi distruge în loc să protejeze mediul înconjurător.

Protecţia mediului reprezintă un domeniu vital, cu puternic impact social, deoarece reuşeşte să acopere şi să rezolve o problemă majoră a României: ocuparea forţei de muncă într-o maniera concretă şi lucrativă. De exemplu, deschiderea fronturilor de lucru pentru decontaminarea sit-urilor poluate istoric/recent creează locuri de muncă, oferă acces la cercetare de înaltă clasă, atrage investiţii şi în acelaşi timp, asigură o stare bună de sănătate populaţiei şi mediului.

USL susţine implicarea cât mai activă, atât a statului, cât şi a societăţii civile şi a mediului economic în tot ceea ce înseamnă conservarea şi protejarea naturii, dezvoltarea spaţiilor verzi, reducerea poluării, promovarea tehnologiilor curate etc.

Facem asta nu numai pentru a ne înscrie într-o serie de standarde europene şi mondiale, ci pentru că mediul are un impact teribil asupra vieţii fiecăruia dintre noi. Oamenii nu sunt stăpânii suverani ai planetei şi ai naturii. Facem parte dintr-un ecosistem pe care trebuie să îl respectăm şi să nu îl bulversăm, pentru că se poate întoarce împotriva noastră.

Orice intervenţie în domeniul mediului, trebuie să privească două aspecte primordiale:

1. asigurarea protecţiei sociale
2. creşterea economică bazată pe respectul faţă de mediu

Progresul înseamnă multiplicarea nevoilor şi satisfacerea acestora, iar societatea românească este, după dezastrul guvernării PDL, în plină suferinţă şi nevoi. O schimbare fundamentală de perspectivă, care să scoată ţara din letargia în care a fost adusă este mai mult decât necesară. Întrebarea este: Până unde mergem? Care este limita? Riscăm viitorul copiilor noştri? Nu putem face acest lucru.

Trebuie să fim responsabili nu doar pentru prezent, ci şi pentru viitor.

Aceasta înseamnă că trebuie să avem grijă de mediul înconjurător.

Creşterea calităţii vieţii înseamnă locuri de muncă bine plătite, venituri care să asigure un trai decent, acces la servicii sociale de calitate, dar mai înseamnă şi o viaţă sănătoasă, într-un mediu prietenos.

Investiţiile pentru protecţia mediului nu sunt facile, mai ales într-o perioadă de criză economică. Totuşi, România dispune de importante fonduri europene pe care nu reuşeşte să le atragă. Se recurge în special la fondurile naţionale, a căror cheltuire este mai puţin strictă, ieşind de sub supravegherea atentă a Uniunii Europene, în vreme ce banii europeni rămân de la an la an nefolosiţi.

Sumele strânse de Administraţia Fondului de Mediu (AFM) sunt utilizate în procente ce variază între 19% şi 39%. Pentru POS Mediu rata actuală de absorbţie este de circa 7% (şi 1,9% de plăţi reale).

AFM a concentrat 64% din finanţări pe doar două categorii de proiecte:

• programul Rabla cu 40,43% – în esenţă un program de sprijinire a industriei auto;
• lucrările de prevenire, înlăturare şi diminuare a efectelor produse de fenomenele meteo cu 24,27% – program nespecific.

Categorii de finanţare specifice chiar scopurilor AFM (aşa cum au fost stabilite în perioada 2007-2010) precum B (reducerea impactului asupra atmosferei, apei şi solului), I (administrarea ariilor naturale protejate), H (conservarea biodiversităţii) şi N (împădurirea terenurilor degradate situate în zonele deficitare în păduri, stabilite în condiţiile legii) au adunat doar 3,89% din finanţările alocate în perioada 2007-2010.

Şi în acest domeniu, practica guvernului Băsescu-Boc a fost aceea de a direcţiona banii publici spre clientela de partid. Fondurile au fost alocate pe criterii politice, fiind susţinute obiective irelevante şi neoportune cum ar fi spaţii verzi în mediul rural, în condiţiile în care, mai ales aglomerările urbane sunt cele care sunt deficitare la acest capitol.

Pentru 12 dintre cele 21 de linii de finanţare ale AFM nu au fost deschise sesiuni de depunere a proiectelor în 2009 şi 2010!

Pentru liniile de finanţare deschise, rata de finanţare a proiectelor depuse este foarte mică. Toate acestea arată o incapacitate instituţională şi managerială extremă (obiectivele sunt ratate în proporţie de peste 70%).

Cel puţin la fel de grav este că între priorităţile strategice şi alocările financiare nu există o concordanţă. Din ignoranţă, lipsă de responsabilitate sau incompetenţă, această realitate nu reprezintă un motiv de îngrijorare conform declaraţiilor reprezentanţilor MMP.

Ca rezultat, România se află în faţa aceloraşi provocări de mediu. Acestea sunt majore în special în cazul apei potabile şi al apelor uzate ce necesită lucrări de infrastructură, esenţiale pentru bunăstarea populaţiei şi activitatea economică. Gravitatea situaţiei capătă o dimensiune concretă dacă se are în vedere că:

• doar unul din doi români are în prezent acces la apă potabilă şi mai puţin de jumătate din populaţie (43,7%) este conectată la sistemul de canalizare (prin comparaţie cu este media UE de 70%)!;
• CALITATEA NECORESPUNZATOARE A AERULUI (în special poluarea cu particule) – o cauză majoră a îmbolnăvirilor respiratorii – este cu 1,5 mai mare decât media UE;
• Peste o treime din zonele agricole ale ţării sunt desemnate ca fiind zone vulnerabile LA POLUAREA CU nitraţi, ceea ce reprezintă o problemă în plus pentru resursele de apă;
• cantitatea mare Şi nivelul scăzut de RECILCARE a deşeurilor menajere (de 2,5 ori mai puţin decât media UE calculată per capita), comparativ cu ţintele impuse prin Tratatul de aderare;
• Ameninţări majore la adresa biodiversităţii.

Din punct de vedere instituţional şi al atribuţiilor, situaţia chiar s-a înrăutăţit odată cu apariţia responsabilităţii comune de implementare a noului Program Naţional pentru Dezvoltarea Infrastructurii (PNDI) pentru 2011-2013, aprobat cu finanţare de stat, menit să suplimenteze finanţarea UE şi să accelereze investiţiile în infrastructura apelor.

Această responsabilitate aparţine MMP şi Ministerului Dezvoltării Regionale şi Turismului (MDRT). Implementarea PNDI, aflat într-un paralelism parţial cu POS Mediu, va conduce nu doar la suprapunerea atribuţiilor între cele două ministere (în absenţa unei separări clare a intervenţiilor acestora cel puţin la nivel teritorial), ci şi la încărcarea suplimentară a bugetului de stat.

Programul va creşte volumul de activitate a acelor instituţii care, în prezent, nu reuşesc să ofere rezultatele scontate în cadrul POS Mediu şi POR.

Imaginea globală a sistemului instituţional oferă de multe ori consistenţă teoriei formelor fără fond. Sectorul este supraîncărcat deoarece lucrează pe o gamă largă de programe, în care totul reprezintă o prioritate, iar rezultatele sunt slabe, în special în domeniile care ar trebui să conteze cel mai mult: de exemplu, utilizarea fondurilor UE pentru sporirea accesului populaţiei României la alimentare cu apă potabilă şi canalizare, protecţia surselor de apă potabilă de mare adâncime împotriva poluării şi a epuizării, reducerea efectelor inundaţiilor şi gestionarea eficientă a acestor situaţii, precum şi pentru conservarea şi protejarea resurselor biodiversităţii.

Una dintre cele mai grave situaţii se înregistrează în domeniul valorificării unităţilor aferente cantităţii atribuite de emisii de Gaze cu Efect de Seră (GES) de care România dispune în surplus. Această sursă majoră de resurse financiare pentru programe de mediu a fost parţial ratată prin devalorizarea lor masivă în 2009 şi 2010, iar în 2011 ESTE complet ratată prin decizia recentă la nivelul ONU de suspendare a ROMÂNIEI DE LA TRANZACŢIONAREA SURPLUSULUI DE CERTIFICATE DE EMISII DE GES PE PIAŢA INERNAŢIONALĂ. motivul este unul foarte simplu: incapacitateA administrativĂ a ANPM si MMP combinată cu interesele meschine ale liderilor PDl. În cifre, aceste pierderi înseamnă peste 1 miliard de euro prin scăderea valorii de piaţă a certificatelor şi încă 600 milioane de euro prin suspendarea la tranzacţionare. Aceste pierderi se încadrează ca valoare la categoria „subminarea siguranţei naţionale”, puţine alte domenii putându-se lăuda cu astfel de „performanţe”.

DESfiinţarea Agenţiei NaţionalE pentru Arii Protejate şi incapacitatea instituţională au dus la o subfinanţare masivă şi probleme în accesare de fonduri din POS Mediu, probleme cronice în sistemul de atribuire de custodii pentru arii protejate şi lipsa unei Strategii Naţionale pentru Biodiversitate. Acestor probleme li se adaugă presiunea economică constantă combinată cu ilegalităţi generatoare de cazuri de infringement.

O problemă la care actuala guvernare este extrem de deficitară este aceea a consultării publice. Practic, dialogul social a fost desfiinţat. Acest lucru a generat coagularea întregii comunităţi neguvernamentale cu preocupări în domeniul protecţiei mediului împotriva practicilor autorităţilor de mediu. Această nemulţumire s-a concretizat prin declaraţia adoptată în 2010 la finalul Forumului ONG-urilor de Mediu, semnată de aproximativ 75 organizaţii, care au atras atenţia asupra faptului că „Guvernul României susţine priorităţile de dezvoltarea durabilă doar declarativ, cu acte normative inaplicabile ori cu nesfârşite strategii şi planuri de acţiune nematerializate”, sabotând astfel dezvoltarea durabilă.

USL consideră că protecţia mediului trebuie să fie o prioritate pentru orice guvern care gândeşte şi acţionează în perspectivă. calitatea mediului din România este dezastruoasă, iar această stare de fapt nu mai poate fi ignorată.

Suntem decişi să acţionăm pentru că vrem un mediu mai sănătos pentru noi şi pentru generaţiile viitoare. Mediul este cea mai valoroasă resursă şi ea trebuie respectată, îngrijită şi utilizată cu responsabilitate.

Principii fundamentale

Pornim de la necesitatea unui echilibru, armonii şi compatibilităţi între componentele economice, ecologice şi socio-culturale ale dezvoltării durabile. Cele 10 principii rezultate nu au însă un caracter limitativ, ele fiind formulate astfel:

• promovarea şi protecţia drepturilor fundamentale ale omului, inclusiv dreptul la un mediu sănătos şi curat;
• solidaritatea în interiorul generaţiilor şi între generaţii, în special în ceea ce priveşte utilizarea resurselor şi capitalului natural;
• cultivarea unei societăţi deschise şi democratice;
• informarea şi implicarea activă a cetăţenilor în procesul decizional;
• implicarea mediului de afaceri şi a partenerilor sociali;
• coerenţa politicilor şi calitatea guvernării la nivel local, regional, naţional şi global;
• integrarea politicilor economice, sociale şi de mediu prin evaluări de impact şi consultarea factorilor interesaţi;
• utilizarea cunoştinţelor moderne pentru asigurarea eficienţei economice şi investiţionale;
• precauţia în cazul informaţiilor ştiinţifice incerte;
• aplicarea principiului “poluatorul plăteşte”.

Obiectivul major în domeniul protecţiei mediului şi dezvoltării durabile pentru perioada următoare îl constituie transformarea economiei naţionale într-o economie prietenoasă mediului, care să contribuie la îmbunătăţirea calităţii vieţii şi să asigure dezvoltarea unui model de societate prosperă, eco-solidară.

Direcţii de acţiune

Atunci când vorbim de dezvoltare, dar mai ales de mediu obiectivele se stabilesc pe termene mult mai lungi decât în alte domenii. Cele deja asumate la nivel naţional şi internaţional formează baza de plecare a soluţiilor şi măsurilor propuse de USL prin acest program.

Obiectivul expres al soluţiilor şi măsurilor propuse este ca în ciuda întârzierilor acumulate să fie respectate următoarele termene asumate prin Strategia Naţională pentru Dezvoltare Durabilă (SNDD):

• Orizont 2013: Încorporarea organică a principiilor şi practicilor dezvoltării durabile în ansamblul programelor şi politicilor publice ale României ca stat membru al UE.
• Orizont 2020: Atingerea nivelului mediu actual al ţărilor UE la principalii indicatori ai dezvoltării durabile.
• Orizont 2030: Apropierea semnificativă a României de nivelul mediu din acel an al ţărilor membre ale UE din punctul de vedere al indicatorilor dezvoltării durabile

(1) CREŞTEREA CAPACITĂŢII STATULUI DE APLICARE A POLITICILOR de mediu

ACTIUNI PRINCIPALE:

• Corelarea tuturor programelor, planurilor şi strategiilor sectoriale, regionale şi naţionale la nivelul obiectivelor şi direcţiilor de acţiune privind mediul;
• Scurtarea termenelor de avizare şi autorizare pentru investiţiile verzi fără o diminuare a calităţii actului administrativ;
• Unificarea Gărzii de Mediu cu Agenţia Naţională pentru Protecţia Mediului;
• Deschiderea unei Linii Verzi în relaţia cu societatea civilă şi o atitudine proactivă la nivelul autorităţilor;
• Continuarea politicii de descentralizare prin transferul unei părţi din activitatea de reglementare şi control către autorităţile locale (judeţ sau regiune).

1. Cum întărim capacitatea strategică

Introducerea în programele de dezvoltare economico-socială a obiectivelor conţinute în SNDD, axate pe următoarele şapte domenii prioritare:

• Schimbările climatice şi energia curată;
• Transport durabil;
• Producţie şi consum durabile;
• Conservarea şi gestionarea responsabilă a resurselor naturale;
• Sănătatea publică;
• Incluziunea socială, demografia şi migraţia;
• Sărăcia globală şi provocarile dezvoltării durabile.

La acestea se adaugă următoarele domenii inter şi trans-sectoriale:

• Educaţia şi formarea profesională;
• Cercetarea ştiinţifică şi dezvoltarea tehnologică, inovarea.

La nivel naţional: coordonarea SNDD cu Planul Naţional de Acţiune pentru Protecţia Mediului (PNAPM) pe de o parte, precum şi cu Planul Naţional de Dezvoltare 2007-2013 (PND) şi Cadrul Strategic Naţional de Referinţă (CSNR).

La nivel sectorial şi regional: coordonarea SNDD şi PNAPM cu Programul Naţional de Reformă (PNR), Programul Naţional pentru Dezvoltare Rurală (PNDR), Planul Naţional de Management al Apelor (PNMA), Planul de Acţiune pentru Tehnologiile de Mediu (PATM România), Planului de Management Forestier (PMF), Politica şi Strategia Naţională de Dezvoltare privind Pădurile (PSNP), Strategia şi Planul de Acţiune privind Managementul Deşeurilor din România (care trebuie revizuite), Strategia Energetică pentru perioada 2011-2035.

O atenţie specială trebuie acordată Programului Naţional pentru Dezvoltarea Infrastructurii (PNDI), aprobat cu finanţare de stat, menit să suplimenteze finanţarea UE şi să accelereze investiţiile în infrastructura apelor.

Responsabilitatea privind implementarea PNDI aparţine Ministerului Mediului şi Pădurilor (MMP) şi Ministerului Dezvoltării Regionale şi Turismului (MDRT). În practică, acest program prezintă paralelisme semnificative cu POS Mediu şi supraîncarcă cu atribuţii structura instituţională şi aşa depăşită.

2. Cum întărim capacitatea instituţională

Ministerul Mediului trebuie să se poziţioneze ca generator şi integrator al politicilor sectoriale şi strategiilor de mediu la nivel naţional. La acest rol se adaugă cel de control. De asemenea, ministerul trebuie să-şi îmbunătăţească simţitor calitatea serviciilor publice, în scopul satisfacerii cerinţelor cetăţenilor.

Măsurile instituţionale propuse sunt:

• Unificarea Gărzii de Mediu cu Agenţia Naţională pentru Protecţia Mediului;
• Descentralizarea unor atribuţii de reglementare şi control de la Agenţia Naţională pentru Protecţia Mediului şi Garda de Mediu la autorităţile locale;
• Revizuirea politicilor de resurse umane:
  • redimensionarea personalului de specialitate pe domenii;
  • retribuirea/stimularea angajaţilor;
  • reanalizarea programului de instruire a personalului;
  • elaborarea de standarde ocupaţionale şi evaluarea competenţelor personalului care lucrează în domeniu;
• Revizuirea organigramei şi stabilirea clară de responsabilităţi la toate nivelurile, naţional, regional şi local, în vederea stabilirii unei colaborări mai strânse între autorizare şi control;
• Clarificarea legislaţiei şi simplificarea normelor şi procedurilor de aplicare şi coordonarea cu celelalte autorităţi cu rol de autorizare;
• Reducerea timpului de obţinere a autorizaţiilor în investiţiile verzi;
• Eficientizarea circulaţiei informaţiei şi scurtarea termenelor de avizare şi autorizare prin:
  • Unificarea şi interconectarea sistemului de gestiune informatică. Toate entităţile din ţară trebuie să raporteze diverse situaţii cu diferiţi indicatori, către entităţi ale Comisiei Europene. În România, nu există o standardizare şi o concordanţă a acestor raportări. În fapt, fiecare entitate guvernamentală şi-a creat propriul sistem informatic, fară să-şi pună problema interconectării acestor sisteme pentru a avea o viziune unitară asupra întregului sistem.
  • Introducerea publicării on-line a planurilor care să fie accesibile tuturor părţilor interesate.
• Îmbunătăţirea SMI (Sistem de Management Informaţional);
• Reorganizarea comitetelor inter-ministeriale şi revizuirea ROF-ului acestora (ape, păduri, schimbări climatice etc.); reactivarea Comitetului privind integrarea cerinţelor de mediu în planurile sectoriale aflate în responsabilitaea altor ministere;
• Deschiderea unei Linii Verzi (dialog instituţional) care să permită contactul permanent cu societatea civilă, în vederea stabilirii unui parteneriat real cu organizaţiile neguvernamentale, patronatele şi sindicatele.
• preluarea de către poliţia locală a unor atribuţii ale gărzii de mediu.

(2) FONDURI ŞI STIMULENTE PENTRU POLITICILE DE MEDIU

acŢiuni principale:

• Creşterea gradului de absorbţie a fondurilor europene şi pregătirea POS 2014-2020;
• · Revizuirea sistemului de colaborare şi raportare a drepturilor de poluare în cadrul protocolului de la Kyoto (DISPONIBILULUI DE UNITĂŢI ALE CANTITĂŢII ATRIBUITE SUB PREVEDERILE PROTOCOLULUI DE LA KYOTO);
• Impozitarea diferenţiată corespunzătoare consumului individual;
• Stabilirea de impozite indirecte pentru produse cu impact mai mare asupra mediului;
• Favorizarea investiţiilor în tehnologii noi şi „verzi”;
• Facilităţi fiscale operatorilor din turism care obţin eticheta ecologică;
• Dezvoltarea de capacităţi de producţie pentru energie din surse regenerabile;
• Modificarea legilor Achizitiilor Publice, acordând prioritate ofertelor de produse/servicii etichetate drept “prietenoase cu mediul”.

1. Creşterea capacităţii şi eficienţei de utilizare a instrumentelor deja disponibile

Aceasta se poate realiza prin:

• Creşterea gradului de absorbţie a fondurilor europene şi pregătirea POS 2014-2020, precum şi a listei de priorităţi;
• Sprijinirea beneficiarilor pentru absorbţia rapidă de fonduri europene de mediu;
• Asigurarea resurselor pentru cofinanţare în cazul fondurilor din POS Mediu. Transparenţa şi reducerea birocraţiei sunt condiţii obligatorii;
• Redefinirea obiectivelor de finanţare prin Fondul de Mediu prin orientarea lor către priorităţile SDDR;
• Revizuirea sistemului de vânzare a drepturilor de poluare şi deblocarea situaţiei în care se află România; Planificarea unei gestiuni corecte a acestei oportunitati pe viitor;
• Participarea la constituirea şi folosirea instrumentelor financiare conform acordurilor COP15 (Copenhaga) şi COP16 (Cancun) privind schimbările climatice.

2. Strategie unitară pentru taxarea în domeniul mediului conform principiilor: poluatorul plăteşte, prevenţiei şi precauţiei

Pentru o strategie unitară sunt necesare:

• Stabilirea categoriei de taxe referitoare la poluare;
• Consolidarea taxelor pe produs în sectoarele primare;
• Impozitarea diferenţiată corespunzătoare consumului individual;
• Stabilirea de impozite indirecte pentru produse cu impact mai mare asupra mediului;
• Introducerea treptată în bilanţul firmelor a capitolelor corespunzătoare eficienţei utilizării resurselor;
• Introducerea şi monitorizarea colectării unui depozit financiar constituit pentru refacerea mediului la momentul închiderii unei activităţi.

3. Sistem de stimulente corelat strategiei de taxare

Considerăm că stimulentele trebuie aplicate prioritar în:

• Locuri de muncă „verzi” din domenii precum: obţinerea de energie din surse regenerabile, eficienţă energetică, gestionarea şi reciclarea deşeurilor, reabilitarea energetică a clădirilor, cercetare-dezvoltare;
• Favorizarea investiţiilor în tehnologii noi şi „verzi”;
• Furnizarea de servicii de mediu (de exemplu pădurea furnizează şi servicii de mediu în afară de masă lemnoasă);
• Susţinerea investiţiilor în agricultura ecologică;
• Facilităţi fiscale operatorilor din turism care obţin eticheta ecologică pentru pensiunile şi capacităţile de cazare pe care le deţin;
• Promovarea de produse bancare destinate protecţiei mediului (credite, garanţii etc.) în cadrul unui parteneriat cu Asociaţia Română a Băncilor.

4. Politicile integrate în privinţa produselor şi serviciilor se adaugă taxării şi sistemului de stimulente

Acestea se traduc prin:

• Promovarea legislaţiei parteneriatului public-privat;
• Achiziţii publice ecologice;
• Internalizarea treptată a costurilor de mediu;
• Promovarea producţiei şi consumului durabile prin reducerea impactului asupra mediului în toate etapele ciclului de viaţă al produselor;
• Dezvoltarea de capacităţi de producţie şi transport pentru energie ieftină şi nepoluantă din surse regenerabile;
• Susţinerea activităţilor de cercetare şi eco-inovare;
• Etichetarea produselor, serviciilor şi lucrărilor (eticheta „eco”), cu prioritate a celor de provenienţă românească;
• Finanţarea campaniilor de conştientizare şi de educare a cetăţenilor pentru reducerea consumului;
• Încurajarea reducerii consumurilor energetice prin utilizarea unor tehnologii eficiente energetic, reabilitarea energetică a locuinţelor şi susţinerea utilizării autovehiculelor cu grad redus de poluare.

(3) COMBATEREA SCHIMBĂRILOR CLIMATICE ŞI REFACEREA CALITĂŢII INFRASTRUCTURII CAPITALULUI NATURAL

acŢiuni principale:

• Recompensarea investiţiilor timpurii în tehnologii de mediu;
• Implementarea pachetului legislativ comunitar „Energie şi schimbări climatice”;
• Promovarea transferului intermodal, taxarea autovehiculelor în funcţie de emisiile de CO2, promovarea biocarburanţilor, sprijin acordat la achiziţia unui autoturism eco;
• Reducerea dependenţei de precipitaţii;
• Implementarea unui program de dezvoltare a zonei costiere, protecţia şi reabilitarea litoralului românesc al Mării Negre
• Realizarea reţelelor de alimentare cu apă potabilă, canalizare şi a staţiilor de tratare a apelor uzate;
• Aplicarea noii strategii privind protecţia împotriva inundaţiilor;
• Reabilitarea siturilor contaminate şi susţinere financiară pentru autoritatile publice locale în astfel de proiecte;
• Introducerea unor tehnologii noi care să protejeze fertilitatea solului;
• Creşterea suprafeţei împădurite cu 2,5% din suprafaţa ţării;
• Refacerea perdelelor forestiere de protecţie;
• Susţinerea de la bugetul statului a cheltuielilor de administrare a pădurilor private cu suprafeţe sub 30 ha, inclusiv cheltuielile pentru efectuarea cadastrului forestier;
• Repunerea în funcţiune a Agenţiei Naţionale pentru Arii Protejate;
• Finalizarea cadastrului pentru toate ariile protejate;
• Bugetarea corectă a administrării ariilor protejate inclusiv pentru planurile de management;
• Ecologizarea Deltei şi renaturarea suprafeţelor scoase din circuit din Delta şi Lunca Dunării.

1. Calitatea aerului, radioactivitatea şi zgomotul

Măsuri propuse:

• Reducerea intensităţii carbonului în economie prin recompensarea investiţiilor timpurii în tehnologii de mediu;
• Implementarea sistemului comunitar revizuit de comercializare a cotelor de emisie de GES (EU ETS);
• Implicarea autorităţilor locale în elaborarea strategiilor şi a măsurilor pentru reducerea emisiilor de GES în mediul urban; sprijinirea primăriilor pentru înţelegerea mecanismelor; activarea „Pactul primarilor”; diseminarea bunei practici a primăriilor care au deja strategii în domeniu; parteneriat cu ONG-urile care pot asista autorităţile locale în astfel de acţiuni;
• Politici privind reducerea emisiilor de GES pentru sectoarele non ETS, pe baza rezultatelor din Inventarul naţional al GES;
• Implementarea pachetului legislativ comunitar „Energie şi schimbări climatice” în care UE s-a angajat să reducă emisiile de gaze cu efect de seră cu 20%, să promoveze energiile regenerabile care să reprezinte 20% din consumul de energie a statelor membre, să crească eficienţa energetică cu 20% şi să aducă procentul de biocombustibil la 10% din totalul combustibilului utilizat, toate aceste ţinte fiind gândite pentru orizontul anului 2020;
• Operaţionalizarea şi extinderea Sistemului Naţional de Monitorizare a Calităţii Aerului şi Sistemului Naţional de Monitorizare a Radioactivităţii;
• Revizuirea Strategiei Energetice Naţionale în conformitate cu Planul de Acţiune privind Securitatea şi Solidaritatea Energetică a Uniunii Europene;
• Promovarea producţiei de energie din surse regenerabile (prin cofinanţări din Fondul de Mediu, creşterea capacităţii de absorbţie de către sistemul energetic naţional a energiei provenite din astfel de surse);
• Stimularea investiţiilor în îmbunătăţirea eficienţei energetice pe întregul lanţ resurse-producţie-distribuţie-consum şi încurajarea proiectelor privind stocarea geologică a dioxidului de carbon;
• Extinderea mecanismelor de stimulare şi coerciţie şi în cazul celorlalţi poluanţi generaţi de poluarea industrială mare şi de unităţile economice cuprinse în inventarul IPPC (controlul şi prevenirea poluării industriale);
• Reducerea emisiilor de GES provenite din transport, fără a afecta mobilitatea cetăţenilor, prin promovarea transferului intermodal, taxarea autovehiculelor în funcţie de emisiile de CO2, promovarea biocarburanţilor; sprijin extins acordat la achiziţionarea unui autoturism eco;
• Creşterea eficienţei energetice a patrimoniului imobiliar;
• Elaborarea unui studiu privind impactul preţului carbonului în costul vieţii cetăţeanului; elaborarea de practici de adaptare la schimbările climatice pentru diversele sectoare: Agricultură, Silvicultură, Ape, Sănatate;
• Realizarea unui studiu de impact la nivel naţional privind schimbările climatice pentru evaluarea vulnerabilităţilor României şi identificarea diferitelor căi de răspuns;
• Reducerea nivelului de zgomot şi vibraţii în zonele rezidenţiale.

2. Gestionarea durabilă a resurselor de apă şi utilizarea eficientă a potenţialului acestora

Măsuri propuse:

• Definitivarea planurilor de amenajare la nivel de bazin hidrografic, inclusiv pentru Lunca Dunării;
• Redimensionarea din punct de vedere hidroenergetic şi al capacităţii de retenţie şi control pentru unele bazine hidrografice şi Lunca Dunării;
• Implementarea unui program de dezvoltare a zonei costiere, protecţia şi reabilitarea litoralului românesc al Mării Negre, inclusiv prin interzicerea oricăror noi surse de poluare în zona litorală;
• Reducerea dependenţei de precipitaţii;
• Reducerea vulnerabilităţii la schimbările climatice în special la secetă;
• Atingerea „stării bune” pentru toate cursurile de apă (termen final 2027 conform Directivei Cadru Apa 2000/60/EC), prin:
  • proiecte legate de utilizarea apei ce trebuie abordate integrat (alimentare cu apă – canalizare – epurare):
    • Realizarea reţelelor de alimentare cu apă potabilă pentru 80% din populaţia României;
    • Realizarea reţelelor de canalizare în următoarele etape: pentru 69,1% până la sfârşitul lui 2013, pentru 80,2% până la sfârşitul anului 2015 si 100% pana la sfârşitul lui 2018;
    • Realizarea epurării apelor uzate în următoarele etape: pentru 50,5% din populaţia echivalenta până la sfârşitul anului 2010, pentru 76,7% până la sfârşitul anului 2015 şi 100% până la sfârşitul lui 2018.
    • siguranţa alimentării cu apă trebuie extinsă la activităţile agricole unde aceasta se suprapune peste siguranţa alimentară;
    • asigurarea surselor de alimentare cu apă în zonele deficitare;
    • asigurarea alimentării cu apă potabilă la standarde europene prin reabilitarea şi/sau modernizarea staţiilor de tratare şi a reţelelor de distribuţie a apei potabile.

3. Diminuarea riscului la dezastre naturale

Măsuri propuse:

• Accelerarea întocmirii Hărţilor de hazard şi Hărţilor de risc de inundaţii (termen 2013 conform Directivei 2007/60/CE privind evaluarea şi gestionarea riscurilor de inundaţii);
• Aplicarea noii strategii privind protecţia împotriva inundaţiilor în care populaţia trebuie să convieţuiască cu apa;
• Crearea unui cadru stimulativ pentru participarea sectorului privat la managementul riscului la inundaţii, cu includerea de grupuri profesionale şi a populaţiei (informare prin sistemul de asigurări împotriva inundaţiilor sau alte facilităţi economice identificabile);
• Întărirea capacităţii instituţionale la nivel regional şi local cu mandate clare suplimentare privind managementul riscului la inundaţii;
• Impunerea abordării de tip strategic (la nivel de bazin), completată cu cea ecosistemică (necesară protejării şi valorificării habitatelor şi sistemelor naturale – lunci inundabile, zone umede) şi de tip „soft engineering” (măsuri / soluţii „naturale” / „prietenoase cu mediul”) prin:
  • Decolmatări;
  • Regularizări de cursuri de apă;
  • Stabilizarea versanţilor şi protecţia malurilor;
  • Curăţarea cursurilor de apă de diverse deşeuri deversate de populaţie, inclusiv a cursurilor superioare din zona montană;
  • Eliminarea construcţiilor neautorizate din albia majoră a râurilor;
  • Monitorizarea activităţilor de recoltare a resurselor minerale (balastiere) din albiile râurilor;
  • Monitorizarea calităţii apelor subterane, în special în zona aglomerărilor urbane şi rurale;
  • Monitorizarea calităţii apei de irigat.

4. Combaterea degradării solului

Măsuri propuse:

• Controlul fertilităţii solului care pierde anual 1,5 milioane tone de humus; introducerea unor tehnologii noi care să protejeze fertilitatea solului;
• Reducerea riscului de eroziune şi alunecări;
• Împădurirea terenurilor degradate;
• Combaterea deşertificării şi reabilitarea sistemelor de irigaţii;
• Reducerea poluării chimice din industrie (metale grele, petrol, pulberi) şi agricultură (pesticide, îngrăşăminte – în special nitraţi);
• Ameliorarea siturilor contaminate în vederea reabilitării zonelor poluate şi a refacerii mediului.

5. Dezvoltarea fondului forestier

Măsuri propuse:

• Conservarea şi gestionarea durabilă a pădurilor şi a vegetaţiei forestiere, indiferent de regimul de proprietate. Organizarea structurilor teritoriale pentru urmărirea aplicării regimului silvic în toate pădurile, indiferent de forma de proprietate;
• Creşterea suprafeţei împădurite cu 2,5% din suprafaţa ţării;
• Creşterea suprafeţei pepinierelor forestiere până la atingerea unei capacităţi suficiente acoperirii din producţie internă a necesarului programelor de împădurire;
• Relansarea lucrărilor de reconstrucţie ecologică a pădurilor;
• Refacerea perdelelor forestiere de protecţie (ce oferă beneficii pentru agricultură, economie şi protecţie la fenomenele meteo extreme);
• Gestionarea durabilă a fondului cinegetic naţional şi al celui piscicol din apele de munte;
• Susţinerea de la bugetul statului a cheltuielilor de administrare a pădurilor private cu suprafeţe sub 30 ha, inclusiv cheltuielile pentru efectuarea cadastrului forestier. Susţinerea asociaţiilor private de proprietari de pădure, pentru lucrări de împădurire şi pentru reabilitarea infrastructurii forestiere;
• Asigurarea resurselor financiare necesare realizării perdelelor de protecţie a câmpurilor, căilor de comunicaţie şi aşezărilor umane, indiferent de regimul juridic al terenurilor;
• Apărarea integrităţii fondului forestier naţional prin perfectarea pachetului legislativ şi întărirea măsurilor punitive pentru reducerea tăierilor ilegale de masă lemnoasă.

6. Conservarea biodiversităţii şi reconstrucţia ecologică

Măsuri propuse:

• Păstrarea patrimoniul genetic necesar ecosistemelor pentru a răspunde eficient la modificările cauzate de schimbările climatice şi intervenţia umană;
• Repunerea în funcţiune şi operaţionalizarea Agenţiei Naţionale pentru Arii Protejate;
• Finalizarea cadastrului şi planurilor de management pentru toate ariile protejate;
• Identificarea de soluţii pentru acordarea sprijinului financiar necesar administrării/custodiilor ariilor protejate;
• Finalizarea bazei de date privind speciile şi habitatele de interes comunitar;
• Implicarea reală a autorităţilor locale în rezolvarea problemelor aferente siturilor din Reţeaua Natura 2000;
• Crearea de instrumente financiare pentru acordarea de compensaţii proprietarilor care deţin suprafeţe de teren în interiorul siturilor protejate;
• Eco-turism: încurajarea utilizării potenţialului turistic al resurselor de apă şi dezvoltarea turismului durabil în parcurile naturale, naţionale şi în ariile protejate prin promovarea de parteneriate între autoritatea de mediu, autoritatea locală şi agenţii economici.

7. Renaturarea Deltei şi a Luncii Dunării într-o abordare integrată constituie o prioritate strategică pentru România.

Măsuri propuse:

• Conservarea patrimoniului natural, păstrarea tradiţiilor locale şi îmbunătăţirea condiţiilor de viaţa în Rezervaţia Biosferei Delta Dunării;
• Renaturarea suprafeţelor scoase din circuitul natural al Deltei şi Luncii Dunării;
• Reducerea braconajului;
• Ecologizarea Deltei: curăţarea de gunoaie şi deşeuri, amenajarea de rampe de colectare selectivă a deşeurilor, amenajarea locurilor de campare etc.;
• Dezvoltarea infrastructurii suport şi promovarea turismului;
• Încurajarea activităţilor economice cu specific local;
• Educarea şi conştientizarea populaţiei locale şi a turiştilor.

(4) SCĂDEREA IMPACTULUI DEŞEURILOR

ACŢIUNI PRINCIPALE:

• Utilizarea de noi materiale pentru ambalare, reciclabile, refolosibile sau biodegradabile;
• Investiţii în sisteme de colectare selectivă la nivel local;
• Utilizarea nămolurilor de la staţiile de epurare orăşeneşti şi din agricultură pentru fertilizarea terenurilor;
• Utilizarea deşeurilor din construcţii în infrastructură;
• Continuarea acţiunilor de valorificare şi reciclare a vehiculelor uzate şi scoase din uz;
• Utilizarea deşeurilor şi ca resursă energetică;
• Transpunerea si implementarea Directivei cadru deşeuri 98/2008;
• Revizuirea Strategiei Naţionale şi a Planului Naţional de Gestiune a deseurilor;
• Elaborarea planurilor de prevenire a deşeurilor;
• Corelarea gestiunii deşeurilor cu pachetul „Energie-Schimbări climatice”.

1. Reducerea cantităţilor generate

Măsuri propuse:

• Reproiectare de produse şi ambalaje;
• Utilizarea de noi materiale pentru ambalare, reciclabile, refolosibile sau biodegradabile;
• Completarea indicatorului consum ca etalon al bunăstării cu elementele de responsabilitate faţă de mediu şi impact;
• Promovarea practicilor sustenabile de consum.

2. Creşterea gradului de colectare şi prelucrare a deşeurilor

Măsuri propuse:

• Investiţii în sisteme de colectare selectivă la nivel local (doar 49% din populaţia României beneficiază de servicii de salubritate);
• Dezvoltarea industriei de reciclare (extinderea sistemelor de colectare a deşeurilor, colectare diferenţiată şi reciclare);
• Respectarea angajamentelor asumate prin Tratatul de aderare privind reducerea cantităţii de deşeuri depozitate;
• Reducerea cantităţii de deşeuri din agricultură prin compostare, peletizare;
• Utilizarea nămolurilor provenite de la staţiile de epurare orăşeneşti pentru fertilizarea terenurilor;
• Utilizarea deşeurilor din construcţii în infrastructură;
• Continuarea şi intensificarea acţiunilor (informare, educare, conştientizare, stimulare) pentru atingerea obiectivului de colectare şi reciclare a deşeurilor electrice şi electronice concomitent cu regândirea strategiei aferentă acestui sector de colectare, în conformitate cu prevederile directivei revizuite;
• Continuarea acţiunilor de valorificare şi reciclare a vehiculelor uzate şi scoase din uz;
• Aplicarea corectă a prevederilor Convenţiei de la Basel şi a Regulamentului 1013/2006 privind transportul deşeurilor precum şi întărirea controlului acestor transporturi.

3. Valorificarea deşeurilor ca resursă energetică

Măsuri propuse:

• Colectarea selectivă, schimbarea compoziţiei deşeurilor şi utilizarea celor mai noi tehnologii (toate acestea garantează că investiţiile viitoare în sisteme de valorificare energetică a deşeurilor vor fi fezabile din punct de vedere economic).

(5) SISTEM INTEGRAT DE MONITORIZARE A MEDIULUI

Prin:

• Facilitarea controlului şi transparenţei în privinţa calităţii aerului, apei şi solului;
• Asigurarea parteneriatului în zona transfrontalieră pentru monitorizarea şi implementarea convenţiilor internaţionale la care România este parte;
• Corelarea cu instrumentele de intervenţie în caz de calamitate conform hărţilor de risc prin implementarea de sisteme integrate de măsurare şi monitorizare a factorilor de mediu (comandă, control şi avertizare – SIMMCCA);
• Monitorizarea diferitelor elemente trebuie să conţină o componentă de integrare la nivel ecosistemic şi supra-ecositemic (regional, macroregional).

(6) DEZVOLTAREA DURABILĂ A ORASELOR

Prin:

• O lege a zonei metropolitane, care sa permită dezvoltarea oraşelor în periurban;
• Prezervarea şi creşterea suprafeţei spaţiilor verzi pentru atingerea obiectivului de 26 mp/locuitor;
• Creşterea eficienţei energetice (atât a clădirilor cât şi a unităţilor economice care îşi desfăşoară activitatea în mediul urban);
• Promovarea agriculturii periurbane;
• Dezvoltarea în jurul marilor zone urbane a unor spaţii verzi complexe formate din spaţii împădurite şi luciu de apă;
• Finalizarea relocării în periurban a operatorilor economici generatori de noxe, zgomot şi pulberi;
• Creşterea ponderii transportului în comun, a interconectării sale şi facilitarea mijloacelor de transport „verzi”;
• Planificarea amenajării urbane şi introducerea în Regulamentul de urbanism a principiilor respectului faţă de mediu.

(7) ALIMENTAŢIE SĂNĂTOASĂ

Prin:

• Susţinerea unei agriculturi ecologice şi a produselor verzi (pentru USL aceasta este o opţiune strategică de dezvoltare pentru România);
• Primatul interesului naţional în abordarea problematicii organismelor modificate genetic (transgenice) şi a utilizării lor (în special ca resursă de hrană). Acesta trebuie completat cu respectarea unor principii generale precum precauţia, transparenţa, fundamentarea ştiinţifică şi abordarea pe termen lung;
• Unificarea şi clarificarea cadrului legal naţional privind organismele modificate genetic.

(8) EDUCAŢIE ECOLOGICă

Prin:

• Revizuirea strategiei naţionale privind educarea cetăţeanului vis-a-vis de problematica de mediu (prin TA –PHARE 2005 există o asemenea Strategie. Lipseste finanţarea pentru revizuirea şi punerea ei în practică);
• Cuprinderea în curricula şcolară a disciplinelor legate de protecţia mediului, biodiversitate şi rolul ei, capital natural ca structură suport a dezvoltării etc.;
• Instituţionalizarea, în colaborare cu mediul privat, a campaniilor de reciclare;
• Mediatizarea aspectelor şi deciziilor de mediu, cu precădere a celor cu impact deosebit pentru sănătatea oamenilor, în vederea creşterii sensibilizării populaţiei la problemele globale şi regionale de mediu, precum şi la cele naţionale şi locale;
• Accesul publicului la informaţia de mediu, consultarea publică şi transparenţa decizională.

(9) EXTINDEREA COOPERĂRII LA NIVEL EUROPEAN ŞI INTERNAŢIONAL

Prin:

• Armonizarea programelor de mediu la nivel transfrontier cu ţările vecine, iar în privinţa Dunării şi Deltei – cu toate ţările din bazinul hidrografic al Dunării. La acestea se adaugă politicile de mediu aferente bazinului Mării Negre;
• Reînnoirea acordurilor bilaterale cu statele vecine;
• Poziţie explicită a României la nivel european şi global, în special în problemele care o afectează în mod direct. Această poziţie trebuie să fie fundamentată de interesul naţional şi angajamentele asumate în calitate de stat membru al UE şi ONU;
• Participarea activă la dezbaterile de la nivel internaţional şi european privind politicile de mediu, în special a celor în domeniul adaptării la efectele schimbărilor climatice, cu susţinerea intereselor României, ţinând seama de circumstanţele naţionale.
• Reevaluarea resurselor şi oportunităţilor României, odată cu adoptarea obiectivelor Strategiei 2020, pentru a putea influenţa deciziile europene în domeniul mediului şi resurselor. România, plasată pe locul şapte ca mărime între statele Uniunii Europene trebuie să devină un factor de influenţă asumându-şi mediul ca o componentă a profilului de ţară.

***

În privinţa Proiectului de exploatare a aurului şi argintului de la Roşia Montană, USL consideră că mai înainte de orice discuţie cu privire la începerea exploatării este obligatorie clarificarea, atât de către autorităţile statului român căt şi de către compania care a propus acest proiect, a următoarelor aspecte:

1. Desecretizarea contractului RMGC cu statul român. În afară de situaţia cetăţenilor români din zonă sunt implicate resurse importante ale statului – mediu, patrimoniu istoric şi cultural, zăcăminte minerale, şi toate acestea sunt relevante pentru dezbaterea subiectului.

2. Realizarea unei evaluări independente cu privire la beneficiile şi costurile implicate pentru statul român, în ce priveşte crearea locurilor de munca, rolul şi poziţia părţii române, precum şi beneficiile financiare reale. Reindustrializarea si crearea de locuri de munca reprezinta o prioritate pentru USL dar cu o analiza corecta si transparenta a costurilor si beneficiilor pe termen mediu si lung.

3. Realizarea unei analize independente cu privire la interesele reale ale persoanelor si companiilor care vor să investească la Roşia Montană. Trebuie clarificat acţionariatul şi conducerea executivă a acestor companii, destinaţia fondurilor de promovare ale acestui proiect, atât în zona societăţii civile cât şi in zona politică. Această analiză trebuie să cuprindă şi o evaluare a modului în care s-au tranzacţionat acţiunile privind acest proiect la bursele externe şi în ce măsură persoane care au influenţat deciziile oficiale au luat parte şi la speculatiile bursiere.

4. Considerarea în luarea deciziilor a rezoluţiei Parlamentului European cu privire la interzicerea exploatărilor cu cianuri pe teritoriul UE.

5. Considerarea în luarea a lecţiilor grave ale trecutului recent precum catastrofa ecologică generată de exploatarea similară de la Baia Mare, din anul 2000. Astfel de cazuri nu este permis a se mai repeta.

6. Respectarea dreptului de proprietate, prin susţinerea de către USL a amendamentelor la proiectul “legii minelor” în aşa fel încât acestea să nu se aplice în cazul exploatării de la Roşia Montană.

USL nu susţine demararea exploatării aurului la Roşia Montană fără îndeplinirea acestor condiţii şi răspunsul la întrebările ridicate.

USL consideră obligatorie o dezbatere serioasă asupra proiectului în Parlamentul României.

USL sprijină demersurile societăţii civile privind consultarea populaţiei asupra proiectului, în ansamblu sau prin referendum conform articolului74 din Constituţie.

Doar prin transparenţă deplină, dialog deschis şi democratic şi respectarea legilor interne şi internaţionale putem oferi românilor, inclusiv celor din zona Roşia Montană, o soluţie corectă, durabilă şi favorabilă interesului naţional.

***

Principiile, direcţiile de acţiune şi măsurile care definesc viziunea USL privind mediul au fost elaborate cu consultarea mediului asociativ si a mediului academic si vor fi supuse în perioada următoare dezbaterii publice, astfel încât programul nostru de guvernare în acest domeniu să fie nu doar bine fundamentat, dar să aibă şi acordul partenerilor sociali.

Numai prin dialog şi cooperare, însoţite de o voinţă fermă şi sinceră de a susţine şi proteja mediul în care trăim, putem asigura dezvoltarea durabilă a societăţii româneşti.

Mediul înconjurător ocupă un loc central în viziunea USL privind evoluţia şi dezvoltarea socială.

România trebuie să treacă rapid de la o guvernare care, ignorând mediul, întoarce de fapt spatele propriilor cetăţeni, la o guvernare bazată pe respect şi responsabilitate faţă de biodiversitate şi gestiunea surselor de poluare.

Societatea românească nu poate recupera decalajul pe care îl are în raport cu spaţiul european occidental decât dacă investeşte masiv în calitatea vieţii cetăţenilor SAI! Acest lucru presupune o atenţie deosebită acordată protecţiei mediului înconjurător. USL reprezintă o garanţie că acest aspect esenţial pentru lumea mileniului trei nu va (mai) fi ignorat.

“Cele 8.500 de mame minore, din fiecare an, ne situează pe primul loc în Europa. S-a ajuns la situaţia în care din 1.000 de femei care nasc, 43 sunt minore. Mamele minore au risc crescut de avort iar dacă naşterea are loc există riscul  major ca acest copil să fie abandonat iar tânară mama va avea dificultăţi de integrare şi abandon social. Peste 40.000 de copii sunt abandonaţi în România, la care se adaugă alţi 300.000 lasaţi în grija rudelor.

Conform statisticilor, mamele minore provin în general din familii dezorganizate, se regăsesc în special în zona rurală, au un nivel redus de educație, inclusiv educație sexuală și contraceptivă. Cazul de la Roman din aceste zile, când o adolescentă de 14 ani naşte pentru a doua oară confirmă aceste statistici şi fac din orele de educaţie pentru sănătate în şcoli o problemă de sănătate publică.

Sper doar ca aceast proiect legislativ nu va fi respins doar pe criteriul că e iniţiat de opoziţie.”, a declarat vicepreşedintele PC, Tudor Ciuhodaru.

Topul deputaţilor cu cele mai multe luări de cuvânt în plen:

Topul deputaţilor cu cele mai multe propuneri legislative iniţiate vs. devenite legi:

În schimb, au pierdut, doar în aceste zile, 1.2 miliarde de euro pentru că nu au fost capabili să facă demersurile necesare pentru a valorifica certificatele de emisii de carbon.

Ce se putea realiza cu 1.2 miliarde de euro:

1. se puteau creşte cu 15% toate salariile din sectorul bugetar.
2. se puteau indexa pensiile cu valoarea inflaţiei.
3. se puteau realiza 240 de km de autostradă la o valoare de 5 milioane/km.
4. se puteau moderniza 100 de spitale sau 500 de şcoli.
5. se puteau acorda 120.000 de credite de 10.000 de euro pentru tinerii întreprinzători, care ar fi generat minim 250.000 de noi locuri de muncă.

Oricare dintre aceste măsuri ar fi crescut nivelul de trai, ar fi stimulat consumul, ar fi consolidat încrederea în economia internă. Însă regimul Băsescu-Boc nu ştie să construiască, ştie doar sa demoleze şi să distrugă.

În momentul în care justiţia se va elibera de sub control politic, am convingerea că liderii regimului Băsescu-Boc vor răspunde în justiţie pentru prejudiciile create economiei naţionale.”

,,Sistemul de sănătate a fost lovit cumplit în toate palierele sale de competenţă celor ce aplică dictatul în sănătatea românească. România are cea mai mică rată de compensare a medicamentelor din UE de doar 59% în timp ce media europeană este de 81% iar în Polonia media compensarii ajunge la 67,5%, în Cehia 78,6% iar în Spania aflată în criză ajunge la 93,4%. În schimb durează de până trei ori mai mult (1200 de zile) pentru ca un medicament sa intre pe lista de compensate (recordul din UE fiind deţinut de Belgia cu 403 zile).

Un pilon important atins de aripa aducătoare de desfiinţări şi comasări este reprezentat de farmacii. Acestea se confruntă de aproape un an cu cea mai gravă criza din sistem.

Arieratele plăţilor efectuate de casa de asigurari la reţetele compensate, au depăşit cu mult jumătatea de an. În aceste condiţii se derulează un scenariu deloc înbucurător. În primul rând pentru a încerca să supravieţuiască farmaciile încearca să vândă medicamente scumpe pentru a recupera din pierderi. Aceasta loveşte în producătorii interni de medicamente, acestea fiind în genere semnificativ mai ieftine decât cele din import. Scăderea cererii interne îi obligă să exporte. Asistăm la un adevărat paradox,  deoarece nu avem bani importăm medicamente scumpe şi exportăm medicamente ieftine.

În alta ordine de idei creşterea nepermis de mult a intervalului de decont a compensatelor duce la inchiderea farmaciilor mici. Adică se continuă presiunea pe micii întreprinzători începută încă din 2009 prin introducerea taxei forfetare şi impozitului minim.

Reglementările menite să facă economii prin limitarea bugetului la medicamente şi neachiatarea arieratelor vor însemna condamnarea la moarte a milioane de pacienţi prin restricţionarea accesului la medicamente tradusă în fapt prin lipsa  tratamentului pentru multiple afecţiuni. Astfel, din situaţia în care pacienţii deja îşi cumpără de cele mai multe ori tratamentele, care se mai şi găsesc greu, mai ales în localităţile mai mici, acum se vor trezi în situaţia de a nu le mai găsi deloc întrucât acestea nu vor mai exista în farmaciile pline de datorii dar vor lua drumul exportului.

Mai avem şi alte paradoxuri. Începand de pe 1 august se va implementa conform Ordonanţei de Urgenţă din 68/29.06.2011 Hotărârea de Guvern ce nu permite creşterea numărului de pacienţi trataţi decât dacă aceste costuri vor fi suportate de către terţi, aceasta însemnând că cei aproape 3000 de pacienţi neoplazici înregistraţi anual  vor putea doar  spera  că vor ajunge să aibă un loc pe listele Programului Naţional, după ce un alt pacient va părăsi lista şi asta în timp ce se cheltuiesc zeci de milioane de euro prin anexe secrete pe clădiri numite institute de oncologie pentru care nici măcar nu există personalul medical necesar.
Problema ar putea fi rezolvată în mare măsură prin aprobarea proiectului meu legislativ de reducere a TVA la medicamente la 5%, măsura care ar veni şi în sprijinul farmaciştilor dar şi al pacienţilor”, a declarat deputatul PC, Tudor Ciuhodaru.

Erau măsuri clare, simple, care se puteau aplica imediat. Măsuri pentru care premierul Boc îmi mulţumea public în vara anului trecut. Măsuri care puteau atrage în economia fiscalizată peste 20 de miliarde de euro. Măsuri care nu s-au aplicat niciodată.

În iulie 2011, conform studiului elaborat de compania de consultanţă A.T. Kearney în toate statele europene, în România economia subterană a ajuns la 45 de miliarde de euro.

Actualul regim nu mai are nici măcar scuza incompetenţei. Dacă ei n-au fost capabili să găsească propriile soluţii, Opoziţia le-a oferit soluţii “la cheie”. Şi, totuşi, au refuzat sa le aplice.

Iar singura explicaţie raţională pentru acest refuz este ca cineva, acolo sus, la vârful acestui regim, are nevoie de economia subterană, are nevoie de bani negri, are nevoie de hoţi, evazionişti şi contrabandişti.

Estimez că, atâta vreme cât regimul Băsescu-Boc va guverna România, nimeni nu va “deranja” cu adevărat economia subterană.”