“Bântuit de iminenta propriului sfârşit, Traian Băsescu a început să le vorbească românilor despre moştenire. O reacţie tipică pentru un preşedinte extirpat de prezent, care se refugiază în viitor.

Adept al principiului “după mine potopul”, Traian Băsescu nu înţelege că acest popor nu se stinge deodată cu finalul carierei sale prezidenţiale şi încearcă să acopere dezastrul prezentului, delirând despre viitor. Bătrânul negustor de iluzii încearcă, cu ultimele forţe, să “vândă” publicului încă o farsă, fără să înţeleagă că toţi i-au învăţat deja fiecare truc.

Într-un nou discurs halucinant, în care a explicat cetăţenilor cât de norocoşi sunt în comparaţie cu alţi europeni, ce datorie publică redusă avem, uitând că a dublat-o în doar doi ani, şi cât de bine ar fi să plătim dobânzi în următorii 50 de ani pentru împrumuturile pe care le-a făcut regimul său, preşedintele încă în funcţie i-a invitat pe români să se gândească la ce lasă în urmă: o casă sau o datorie.

Pentru a se bucura de prezent şi de o casă fără datorie, românii ar prefera să lase în urmă, definitiv, un preşedinte – pe Traian Băsescu.”

“Intenţia USL de a demara procedurile parlamentare privind suspendarea preşedintelui a determinat o reacţie furibundă din partea propagandei puterii. Şi, pentru ca aparatul de represiune mediatică al regimului Băsescu are idei puţine, dar fixe, ţinta predilectă a fost Dan Voiculescu. Am răsfoit zilele trecute revista presei: numele meu nu lipsea din niciunul dintre cele peste 50 de articole dedicate acestui subiect. Sunt mai multe explicaţii pentru acest fenomen. Vă propun câteva variante şi aştept, cu interes, comentariile voastre.

1.   Propaganda portocalie încearcă în mod ridicol să provoace o concurenţă în cadrul USL.

2.   Puterea doreşte să reducă o confruntare instituţională majoră la un conflict personal, Voiculescu-Băsescu.

3.   Asocierea Suspendare-Voiculescu a devenit un reflex condiţionat. “Câinii de pază” ai regimului Băsescu, când aud “suspendare”, latră “Voiculescu”.

4.   Aşa cum am mai sugerat, ziariştii arondaţi puterii sunt plătiţi în funcţie de numărul de felicşi din articol. Pe subiectul suspendării, şi-au asigurat primele de Crăciun.”

Potrivit estimărilor Comisiei Europene, în anul 2012, deficitul bugetar al României se va situa la circa 3,6% din PIB, chiar şi în ipoteza extrem de optimistă a unei creşteri economice de 4%. În schimb, dacă această creştere economică nu va atinge 2%, aşa cum se prognozează, deficitul bugetar ar putea depăşi 5%, pe fondul unui nou val de recesiune.

În condiţiile în care au asumat, în negocierele cu FMI, o ţintă de deficit bugetar de 3% în 2012, domnii Băsescu şi Boc vor încerca să reducă cheltuielile cu peste 2 miliarde de euro ( cca. 1.5-2% din PIB).

De fiecare dată când a fost necesară reducerea deficitului bugetar, regimul Băsescu a acţionat în doua direcţii: 1. a redus direct salariile şi pensiile; 2. a crescut taxele şi impozite. Suplimentar, s-a folosit şi de inflaţie, care a diminuat semnificativ valoarea reală a veniturilor populaţiei. Foarte probabil, şi de această dată va acţiona similar.

Însă, pentru a-şi camufla intenţiile, Guvernul va fi tentat să amâne cât mai mult dezbaterile parlamentare asupra proiectul de buget şi să încerce, încă o dată, să îl treacă fulger, în ultimele zile ale sesiunii parlamentare, fără analize temeinice, oferind parlamentarilor “beneficii în colegii” pentru a evita discutarea tuturor amendamentelor.

În aceste condiţii, pentru a preveni o nouă dezbatere superficială asupra proiectului bugetului de stat, cu efecte destabilizatoare pentru economia naţională, solicit Guvernului să-şi respecte obligaţia legală de a trimite proiectul de buget către Parlament până la 15 octombrie 2011.

Dacă nu va respecta acest termen, am decis, împreună cu Fundaţia pentru Apărarea Cetăţenilor Împotriva Abuzurilor Statului (FACIAS), să acţionam în judecată Guvernul pentru iresponsabilitate fiscal-bugetară.”

Aş vrea doar să vă citesc liniile importante pe care merg banii europeni, pe care astăzi nu-i folosim. Şi, din păcate, din acest punct de vedere nu avem o perspectivă prea bună. Mai avem 2 ani de zile în care putem să depunem proiecte şi să accesăm aceşti bani europeni. Aşa cum vă spuneam, cea mai importantă alocare financiară este pe sectorul apă şi apă uzată, componenta europeană fiind de 2.78 miliarde de euro. 1.17 miliarde de euro se îndreaptă către sectorul de gestionare a deşeurilor. 458 de milioane de euro se îndreaptă către sectorul de termoficare. Şi dacă rezolvam această problemă, poate că astăzi nu mai vorbeam de problemele pe care le avem în a plăti facturile la căldură peste această iarnă. 215 milioane de euro sunt alocaţi şi nu-i cheltuim pentru protecţia naturii. Şi 329 de milioane protecţia împotriva inundaţiilor şi reducerea eroziuni costiere, un element extrem de important. Pentru că vrem, nu vrem, agricultura depinde de mediul înconjurător. Vedeţi ce se întâmplă în această perioadă cu seceta care, din păcate, afectează peste jumătate din producţiile de rapiţă pe care le avem în acest an. Eram entuziaşti zilele trecute, şi aici mă refer la ministrul Agriculturii, la primul ministru, chiar şi la preşedintele României, că avem o producţie agricolă foarte bună. Şi spuneam la momentul respectiv că dacă ar trebui să-i mulţumim cuiva pentru faptul că avem o producţie bună, ar trebui să-i mulţumim lui Dumnezeu pentru acest lucru pentru că a plouat la momentul respectiv. Dar iată că în această toamnă nu a plouat şi producţia este afectată în mod serios. Şi implicit bugetul de stat. Aş vrea să profit, pentru că şi domnul primar Oprescu a profitat de această ocazie să transmită un mesaj oarecum politic. Să vă transmit şi eu un mesaj pe care l-am receptat zilele trecute de la un grup de studenţi anul I la Facultatea de Drept. Nu numai noi suntem exasperaţi de greşelile gramaticale pe care le face domnul ministru Funeriu zi de zi din punct de vedere gramatical, ci şi studenţii de la Drept sunt preocupaţi de acest lucru şi m-au rugat să vă transmit un mesaj. Probabil la lucrarea practică au încercat să clasifice infracţiunea pe care a făcut-o domnul ministru prin această afirmaţie de zilele trecute din Parlament şi au ajuns la următoarea concluzie. Afirmaţia domnului ministru se clasează la următoarea infracţiune, şi poate domnul Ponta îmi certifică dacă este corect. Neglijenţă în serviciu în formă continuată, cu circumstanţe agravate datorită siluirii limbii române, căreia trebuie să-i fie protector.

***

Viziunea USL privind mediul

În România, protecţia mediului continuă să fie o preocupare marginală, prezentă adesea în discursul public, dar lipsită de consistenţă oprindu-se la etapa constrângerilor fără a propune un concept viabil şi cu specific naţional. O viziune modernă în ceea ce priveşte mediul trebuie construită plecând de la realitatea că sistemele socio-umane se pot dezvolta doar în condiţiile în care resursele regenerabile şi neregenerabile ale planetei vor permite aceasta. Mediul reprezintă în primul rând un bazin de resurse şi abia apoi un depozit al deşeurilor activităţii umane, de aceea politica în domeniul mediului este în acelaşi timp o politică suport pentru toate celelalte politici publice.

Există încă falsa impresie că grija faţă de spaţiul natural care ne înconjoară este un apanaj al societăţilor bogate. Nimic mai fals şi mai neeconomic! Ea este şi trebuie să fie o prezenţă activă şi în conştiinţa societăţilor aflate în dificultate sau care, asemeni României, încearcă să recupereze decalajul care le separă de ţările dezvoltate. Un management eco al acestor societăţi reprezintă o şansă suplimentară de a avansa şi de a se alinia standardelor pe care începutul mileniului trei le impune. Această “grijă faţă de mediu” reprezintă de fapt grija faţă de “bunăstarea omului”.

Deşi are un cadru legislativ şi un sistem instituţional de bază necesare soluţionării provocărilor de mediu, România nu pare să conştientizeze oportunităţile pe care le oferă eco-guvernarea. Actuala putere este mult prea prinsă în calcule contabiliceşti şi indicatori macroeconomici pentru a putea cunoaşte realele probleme ale societăţii şi mai ales a identifica soluţii sustenabile.

Chiar şi acele politici declarate a fi de mediu, precum, taxa de primă înmatriculare sau programul de reabilitare termică a locuinţelor au de fapt un scop de natură economico-financiară – să aducă mai mulţi bani la buget şi să susţină sectorul construcţiilor.

Protecţia mediului este în acest caz un paravan în spatele căruia se ascund ineficienţa şi incompetenţa actualei guvernări.

Peste tot în Uniunea Europeană, „ECONOMIA VERDE” este un concept ce prinde tot mai mult contur şi se transformă într-un motor al dezvoltării. În România însă, guvernul PDL nu a făcut nimic pentru a stimula motorul economic, deşi investiţiile de tip eco reprezintă o excelentă oportunitate.

O „economie verde” generează locuri de muncă şi reduce cheltuielile publice. Specialiştii europeni estimează că „investiţiile verzi” vor aduce la nivelul UE aproximativ 10 milioane de locuri de muncă până în 2020, iar România nu îşi permite să rămână în afara acestei realităţi.

Când locurile de muncă se reduc, când preţurile cresc dramatic, când veniturile populaţiei sunt tăiate, soluţia nu este aceea de a aştepta revenirea pieţelor externe, de a împrumuta în permanenţă bani şi de a alimenta cu fonduri publice doar clientela politică, aşa cum face guvernarea Băsescu-Boc.

Orice guvern responsabil are datoria de a găsi soluţii; soluţii sustenabile şi nu paliative care conduc în final la sărăcirea populaţiei, la degradarea societăţii şi la dezechilibre sociale majore.

Încurajarea „investiţiilor verzi” este o soluţie ce susţine dezvoltarea, o dezvoltare durabilă. Ea stimulează economia, conduce la crearea de noi locuri de muncă şi permite atât populaţiei, cât şi sistemului public să cheltuiască mai puţin pentru încălzire, pentru electricitate, transport etc. Ignorând această oportunitate, actuala putere refuză practic să ofere românilor venituri mai mari, eşuează în colectarea bugetară şi distruge în loc să protejeze mediul înconjurător.

Protecţia mediului reprezintă un domeniu vital, cu puternic impact social, deoarece reuşeşte să acopere şi să rezolve o problemă majoră a României: ocuparea forţei de muncă într-o maniera concretă şi lucrativă. De exemplu, deschiderea fronturilor de lucru pentru decontaminarea sit-urilor poluate istoric/recent creează locuri de muncă, oferă acces la cercetare de înaltă clasă, atrage investiţii şi în acelaşi timp, asigură o stare bună de sănătate populaţiei şi mediului.

USL susţine implicarea cât mai activă, atât a statului, cât şi a societăţii civile şi a mediului economic în tot ceea ce înseamnă conservarea şi protejarea naturii, dezvoltarea spaţiilor verzi, reducerea poluării, promovarea tehnologiilor curate etc.

Facem asta nu numai pentru a ne înscrie într-o serie de standarde europene şi mondiale, ci pentru că mediul are un impact teribil asupra vieţii fiecăruia dintre noi. Oamenii nu sunt stăpânii suverani ai planetei şi ai naturii. Facem parte dintr-un ecosistem pe care trebuie să îl respectăm şi să nu îl bulversăm, pentru că se poate întoarce împotriva noastră.

Orice intervenţie în domeniul mediului, trebuie să privească două aspecte primordiale:

1. asigurarea protecţiei sociale
2. creşterea economică bazată pe respectul faţă de mediu

Progresul înseamnă multiplicarea nevoilor şi satisfacerea acestora, iar societatea românească este, după dezastrul guvernării PDL, în plină suferinţă şi nevoi. O schimbare fundamentală de perspectivă, care să scoată ţara din letargia în care a fost adusă este mai mult decât necesară. Întrebarea este: Până unde mergem? Care este limita? Riscăm viitorul copiilor noştri? Nu putem face acest lucru.

Trebuie să fim responsabili nu doar pentru prezent, ci şi pentru viitor.

Aceasta înseamnă că trebuie să avem grijă de mediul înconjurător.

Creşterea calităţii vieţii înseamnă locuri de muncă bine plătite, venituri care să asigure un trai decent, acces la servicii sociale de calitate, dar mai înseamnă şi o viaţă sănătoasă, într-un mediu prietenos.

Investiţiile pentru protecţia mediului nu sunt facile, mai ales într-o perioadă de criză economică. Totuşi, România dispune de importante fonduri europene pe care nu reuşeşte să le atragă. Se recurge în special la fondurile naţionale, a căror cheltuire este mai puţin strictă, ieşind de sub supravegherea atentă a Uniunii Europene, în vreme ce banii europeni rămân de la an la an nefolosiţi.

Sumele strânse de Administraţia Fondului de Mediu (AFM) sunt utilizate în procente ce variază între 19% şi 39%. Pentru POS Mediu rata actuală de absorbţie este de circa 7% (şi 1,9% de plăţi reale).

AFM a concentrat 64% din finanţări pe doar două categorii de proiecte:

• programul Rabla cu 40,43% – în esenţă un program de sprijinire a industriei auto;
• lucrările de prevenire, înlăturare şi diminuare a efectelor produse de fenomenele meteo cu 24,27% – program nespecific.

Categorii de finanţare specifice chiar scopurilor AFM (aşa cum au fost stabilite în perioada 2007-2010) precum B (reducerea impactului asupra atmosferei, apei şi solului), I (administrarea ariilor naturale protejate), H (conservarea biodiversităţii) şi N (împădurirea terenurilor degradate situate în zonele deficitare în păduri, stabilite în condiţiile legii) au adunat doar 3,89% din finanţările alocate în perioada 2007-2010.

Şi în acest domeniu, practica guvernului Băsescu-Boc a fost aceea de a direcţiona banii publici spre clientela de partid. Fondurile au fost alocate pe criterii politice, fiind susţinute obiective irelevante şi neoportune cum ar fi spaţii verzi în mediul rural, în condiţiile în care, mai ales aglomerările urbane sunt cele care sunt deficitare la acest capitol.

Pentru 12 dintre cele 21 de linii de finanţare ale AFM nu au fost deschise sesiuni de depunere a proiectelor în 2009 şi 2010!

Pentru liniile de finanţare deschise, rata de finanţare a proiectelor depuse este foarte mică. Toate acestea arată o incapacitate instituţională şi managerială extremă (obiectivele sunt ratate în proporţie de peste 70%).

Cel puţin la fel de grav este că între priorităţile strategice şi alocările financiare nu există o concordanţă. Din ignoranţă, lipsă de responsabilitate sau incompetenţă, această realitate nu reprezintă un motiv de îngrijorare conform declaraţiilor reprezentanţilor MMP.

Ca rezultat, România se află în faţa aceloraşi provocări de mediu. Acestea sunt majore în special în cazul apei potabile şi al apelor uzate ce necesită lucrări de infrastructură, esenţiale pentru bunăstarea populaţiei şi activitatea economică. Gravitatea situaţiei capătă o dimensiune concretă dacă se are în vedere că:

• doar unul din doi români are în prezent acces la apă potabilă şi mai puţin de jumătate din populaţie (43,7%) este conectată la sistemul de canalizare (prin comparaţie cu este media UE de 70%)!;
• CALITATEA NECORESPUNZATOARE A AERULUI (în special poluarea cu particule) – o cauză majoră a îmbolnăvirilor respiratorii – este cu 1,5 mai mare decât media UE;
• Peste o treime din zonele agricole ale ţării sunt desemnate ca fiind zone vulnerabile LA POLUAREA CU nitraţi, ceea ce reprezintă o problemă în plus pentru resursele de apă;
• cantitatea mare Şi nivelul scăzut de RECILCARE a deşeurilor menajere (de 2,5 ori mai puţin decât media UE calculată per capita), comparativ cu ţintele impuse prin Tratatul de aderare;
• Ameninţări majore la adresa biodiversităţii.

Din punct de vedere instituţional şi al atribuţiilor, situaţia chiar s-a înrăutăţit odată cu apariţia responsabilităţii comune de implementare a noului Program Naţional pentru Dezvoltarea Infrastructurii (PNDI) pentru 2011-2013, aprobat cu finanţare de stat, menit să suplimenteze finanţarea UE şi să accelereze investiţiile în infrastructura apelor.

Această responsabilitate aparţine MMP şi Ministerului Dezvoltării Regionale şi Turismului (MDRT). Implementarea PNDI, aflat într-un paralelism parţial cu POS Mediu, va conduce nu doar la suprapunerea atribuţiilor între cele două ministere (în absenţa unei separări clare a intervenţiilor acestora cel puţin la nivel teritorial), ci şi la încărcarea suplimentară a bugetului de stat.

Programul va creşte volumul de activitate a acelor instituţii care, în prezent, nu reuşesc să ofere rezultatele scontate în cadrul POS Mediu şi POR.

Imaginea globală a sistemului instituţional oferă de multe ori consistenţă teoriei formelor fără fond. Sectorul este supraîncărcat deoarece lucrează pe o gamă largă de programe, în care totul reprezintă o prioritate, iar rezultatele sunt slabe, în special în domeniile care ar trebui să conteze cel mai mult: de exemplu, utilizarea fondurilor UE pentru sporirea accesului populaţiei României la alimentare cu apă potabilă şi canalizare, protecţia surselor de apă potabilă de mare adâncime împotriva poluării şi a epuizării, reducerea efectelor inundaţiilor şi gestionarea eficientă a acestor situaţii, precum şi pentru conservarea şi protejarea resurselor biodiversităţii.

Una dintre cele mai grave situaţii se înregistrează în domeniul valorificării unităţilor aferente cantităţii atribuite de emisii de Gaze cu Efect de Seră (GES) de care România dispune în surplus. Această sursă majoră de resurse financiare pentru programe de mediu a fost parţial ratată prin devalorizarea lor masivă în 2009 şi 2010, iar în 2011 ESTE complet ratată prin decizia recentă la nivelul ONU de suspendare a ROMÂNIEI DE LA TRANZACŢIONAREA SURPLUSULUI DE CERTIFICATE DE EMISII DE GES PE PIAŢA INERNAŢIONALĂ. motivul este unul foarte simplu: incapacitateA administrativĂ a ANPM si MMP combinată cu interesele meschine ale liderilor PDl. În cifre, aceste pierderi înseamnă peste 1 miliard de euro prin scăderea valorii de piaţă a certificatelor şi încă 600 milioane de euro prin suspendarea la tranzacţionare. Aceste pierderi se încadrează ca valoare la categoria „subminarea siguranţei naţionale”, puţine alte domenii putându-se lăuda cu astfel de „performanţe”.

DESfiinţarea Agenţiei NaţionalE pentru Arii Protejate şi incapacitatea instituţională au dus la o subfinanţare masivă şi probleme în accesare de fonduri din POS Mediu, probleme cronice în sistemul de atribuire de custodii pentru arii protejate şi lipsa unei Strategii Naţionale pentru Biodiversitate. Acestor probleme li se adaugă presiunea economică constantă combinată cu ilegalităţi generatoare de cazuri de infringement.

O problemă la care actuala guvernare este extrem de deficitară este aceea a consultării publice. Practic, dialogul social a fost desfiinţat. Acest lucru a generat coagularea întregii comunităţi neguvernamentale cu preocupări în domeniul protecţiei mediului împotriva practicilor autorităţilor de mediu. Această nemulţumire s-a concretizat prin declaraţia adoptată în 2010 la finalul Forumului ONG-urilor de Mediu, semnată de aproximativ 75 organizaţii, care au atras atenţia asupra faptului că „Guvernul României susţine priorităţile de dezvoltarea durabilă doar declarativ, cu acte normative inaplicabile ori cu nesfârşite strategii şi planuri de acţiune nematerializate”, sabotând astfel dezvoltarea durabilă.

USL consideră că protecţia mediului trebuie să fie o prioritate pentru orice guvern care gândeşte şi acţionează în perspectivă. calitatea mediului din România este dezastruoasă, iar această stare de fapt nu mai poate fi ignorată.

Suntem decişi să acţionăm pentru că vrem un mediu mai sănătos pentru noi şi pentru generaţiile viitoare. Mediul este cea mai valoroasă resursă şi ea trebuie respectată, îngrijită şi utilizată cu responsabilitate.

Principii fundamentale

Pornim de la necesitatea unui echilibru, armonii şi compatibilităţi între componentele economice, ecologice şi socio-culturale ale dezvoltării durabile. Cele 10 principii rezultate nu au însă un caracter limitativ, ele fiind formulate astfel:

• promovarea şi protecţia drepturilor fundamentale ale omului, inclusiv dreptul la un mediu sănătos şi curat;
• solidaritatea în interiorul generaţiilor şi între generaţii, în special în ceea ce priveşte utilizarea resurselor şi capitalului natural;
• cultivarea unei societăţi deschise şi democratice;
• informarea şi implicarea activă a cetăţenilor în procesul decizional;
• implicarea mediului de afaceri şi a partenerilor sociali;
• coerenţa politicilor şi calitatea guvernării la nivel local, regional, naţional şi global;
• integrarea politicilor economice, sociale şi de mediu prin evaluări de impact şi consultarea factorilor interesaţi;
• utilizarea cunoştinţelor moderne pentru asigurarea eficienţei economice şi investiţionale;
• precauţia în cazul informaţiilor ştiinţifice incerte;
• aplicarea principiului “poluatorul plăteşte”.

Obiectivul major în domeniul protecţiei mediului şi dezvoltării durabile pentru perioada următoare îl constituie transformarea economiei naţionale într-o economie prietenoasă mediului, care să contribuie la îmbunătăţirea calităţii vieţii şi să asigure dezvoltarea unui model de societate prosperă, eco-solidară.

Direcţii de acţiune

Atunci când vorbim de dezvoltare, dar mai ales de mediu obiectivele se stabilesc pe termene mult mai lungi decât în alte domenii. Cele deja asumate la nivel naţional şi internaţional formează baza de plecare a soluţiilor şi măsurilor propuse de USL prin acest program.

Obiectivul expres al soluţiilor şi măsurilor propuse este ca în ciuda întârzierilor acumulate să fie respectate următoarele termene asumate prin Strategia Naţională pentru Dezvoltare Durabilă (SNDD):

• Orizont 2013: Încorporarea organică a principiilor şi practicilor dezvoltării durabile în ansamblul programelor şi politicilor publice ale României ca stat membru al UE.
• Orizont 2020: Atingerea nivelului mediu actual al ţărilor UE la principalii indicatori ai dezvoltării durabile.
• Orizont 2030: Apropierea semnificativă a României de nivelul mediu din acel an al ţărilor membre ale UE din punctul de vedere al indicatorilor dezvoltării durabile

(1) CREŞTEREA CAPACITĂŢII STATULUI DE APLICARE A POLITICILOR de mediu

ACTIUNI PRINCIPALE:

• Corelarea tuturor programelor, planurilor şi strategiilor sectoriale, regionale şi naţionale la nivelul obiectivelor şi direcţiilor de acţiune privind mediul;
• Scurtarea termenelor de avizare şi autorizare pentru investiţiile verzi fără o diminuare a calităţii actului administrativ;
• Unificarea Gărzii de Mediu cu Agenţia Naţională pentru Protecţia Mediului;
• Deschiderea unei Linii Verzi în relaţia cu societatea civilă şi o atitudine proactivă la nivelul autorităţilor;
• Continuarea politicii de descentralizare prin transferul unei părţi din activitatea de reglementare şi control către autorităţile locale (judeţ sau regiune).

1. Cum întărim capacitatea strategică

Introducerea în programele de dezvoltare economico-socială a obiectivelor conţinute în SNDD, axate pe următoarele şapte domenii prioritare:

• Schimbările climatice şi energia curată;
• Transport durabil;
• Producţie şi consum durabile;
• Conservarea şi gestionarea responsabilă a resurselor naturale;
• Sănătatea publică;
• Incluziunea socială, demografia şi migraţia;
• Sărăcia globală şi provocarile dezvoltării durabile.

La acestea se adaugă următoarele domenii inter şi trans-sectoriale:

• Educaţia şi formarea profesională;
• Cercetarea ştiinţifică şi dezvoltarea tehnologică, inovarea.

La nivel naţional: coordonarea SNDD cu Planul Naţional de Acţiune pentru Protecţia Mediului (PNAPM) pe de o parte, precum şi cu Planul Naţional de Dezvoltare 2007-2013 (PND) şi Cadrul Strategic Naţional de Referinţă (CSNR).

La nivel sectorial şi regional: coordonarea SNDD şi PNAPM cu Programul Naţional de Reformă (PNR), Programul Naţional pentru Dezvoltare Rurală (PNDR), Planul Naţional de Management al Apelor (PNMA), Planul de Acţiune pentru Tehnologiile de Mediu (PATM România), Planului de Management Forestier (PMF), Politica şi Strategia Naţională de Dezvoltare privind Pădurile (PSNP), Strategia şi Planul de Acţiune privind Managementul Deşeurilor din România (care trebuie revizuite), Strategia Energetică pentru perioada 2011-2035.

O atenţie specială trebuie acordată Programului Naţional pentru Dezvoltarea Infrastructurii (PNDI), aprobat cu finanţare de stat, menit să suplimenteze finanţarea UE şi să accelereze investiţiile în infrastructura apelor.

Responsabilitatea privind implementarea PNDI aparţine Ministerului Mediului şi Pădurilor (MMP) şi Ministerului Dezvoltării Regionale şi Turismului (MDRT). În practică, acest program prezintă paralelisme semnificative cu POS Mediu şi supraîncarcă cu atribuţii structura instituţională şi aşa depăşită.

2. Cum întărim capacitatea instituţională

Ministerul Mediului trebuie să se poziţioneze ca generator şi integrator al politicilor sectoriale şi strategiilor de mediu la nivel naţional. La acest rol se adaugă cel de control. De asemenea, ministerul trebuie să-şi îmbunătăţească simţitor calitatea serviciilor publice, în scopul satisfacerii cerinţelor cetăţenilor.

Măsurile instituţionale propuse sunt:

• Unificarea Gărzii de Mediu cu Agenţia Naţională pentru Protecţia Mediului;
• Descentralizarea unor atribuţii de reglementare şi control de la Agenţia Naţională pentru Protecţia Mediului şi Garda de Mediu la autorităţile locale;
• Revizuirea politicilor de resurse umane:
  • redimensionarea personalului de specialitate pe domenii;
  • retribuirea/stimularea angajaţilor;
  • reanalizarea programului de instruire a personalului;
  • elaborarea de standarde ocupaţionale şi evaluarea competenţelor personalului care lucrează în domeniu;
• Revizuirea organigramei şi stabilirea clară de responsabilităţi la toate nivelurile, naţional, regional şi local, în vederea stabilirii unei colaborări mai strânse între autorizare şi control;
• Clarificarea legislaţiei şi simplificarea normelor şi procedurilor de aplicare şi coordonarea cu celelalte autorităţi cu rol de autorizare;
• Reducerea timpului de obţinere a autorizaţiilor în investiţiile verzi;
• Eficientizarea circulaţiei informaţiei şi scurtarea termenelor de avizare şi autorizare prin:
  • Unificarea şi interconectarea sistemului de gestiune informatică. Toate entităţile din ţară trebuie să raporteze diverse situaţii cu diferiţi indicatori, către entităţi ale Comisiei Europene. În România, nu există o standardizare şi o concordanţă a acestor raportări. În fapt, fiecare entitate guvernamentală şi-a creat propriul sistem informatic, fară să-şi pună problema interconectării acestor sisteme pentru a avea o viziune unitară asupra întregului sistem.
  • Introducerea publicării on-line a planurilor care să fie accesibile tuturor părţilor interesate.
• Îmbunătăţirea SMI (Sistem de Management Informaţional);
• Reorganizarea comitetelor inter-ministeriale şi revizuirea ROF-ului acestora (ape, păduri, schimbări climatice etc.); reactivarea Comitetului privind integrarea cerinţelor de mediu în planurile sectoriale aflate în responsabilitaea altor ministere;
• Deschiderea unei Linii Verzi (dialog instituţional) care să permită contactul permanent cu societatea civilă, în vederea stabilirii unui parteneriat real cu organizaţiile neguvernamentale, patronatele şi sindicatele.
• preluarea de către poliţia locală a unor atribuţii ale gărzii de mediu.

(2) FONDURI ŞI STIMULENTE PENTRU POLITICILE DE MEDIU

acŢiuni principale:

• Creşterea gradului de absorbţie a fondurilor europene şi pregătirea POS 2014-2020;
• · Revizuirea sistemului de colaborare şi raportare a drepturilor de poluare în cadrul protocolului de la Kyoto (DISPONIBILULUI DE UNITĂŢI ALE CANTITĂŢII ATRIBUITE SUB PREVEDERILE PROTOCOLULUI DE LA KYOTO);
• Impozitarea diferenţiată corespunzătoare consumului individual;
• Stabilirea de impozite indirecte pentru produse cu impact mai mare asupra mediului;
• Favorizarea investiţiilor în tehnologii noi şi „verzi”;
• Facilităţi fiscale operatorilor din turism care obţin eticheta ecologică;
• Dezvoltarea de capacităţi de producţie pentru energie din surse regenerabile;
• Modificarea legilor Achizitiilor Publice, acordând prioritate ofertelor de produse/servicii etichetate drept “prietenoase cu mediul”.

1. Creşterea capacităţii şi eficienţei de utilizare a instrumentelor deja disponibile

Aceasta se poate realiza prin:

• Creşterea gradului de absorbţie a fondurilor europene şi pregătirea POS 2014-2020, precum şi a listei de priorităţi;
• Sprijinirea beneficiarilor pentru absorbţia rapidă de fonduri europene de mediu;
• Asigurarea resurselor pentru cofinanţare în cazul fondurilor din POS Mediu. Transparenţa şi reducerea birocraţiei sunt condiţii obligatorii;
• Redefinirea obiectivelor de finanţare prin Fondul de Mediu prin orientarea lor către priorităţile SDDR;
• Revizuirea sistemului de vânzare a drepturilor de poluare şi deblocarea situaţiei în care se află România; Planificarea unei gestiuni corecte a acestei oportunitati pe viitor;
• Participarea la constituirea şi folosirea instrumentelor financiare conform acordurilor COP15 (Copenhaga) şi COP16 (Cancun) privind schimbările climatice.

2. Strategie unitară pentru taxarea în domeniul mediului conform principiilor: poluatorul plăteşte, prevenţiei şi precauţiei

Pentru o strategie unitară sunt necesare:

• Stabilirea categoriei de taxe referitoare la poluare;
• Consolidarea taxelor pe produs în sectoarele primare;
• Impozitarea diferenţiată corespunzătoare consumului individual;
• Stabilirea de impozite indirecte pentru produse cu impact mai mare asupra mediului;
• Introducerea treptată în bilanţul firmelor a capitolelor corespunzătoare eficienţei utilizării resurselor;
• Introducerea şi monitorizarea colectării unui depozit financiar constituit pentru refacerea mediului la momentul închiderii unei activităţi.

3. Sistem de stimulente corelat strategiei de taxare

Considerăm că stimulentele trebuie aplicate prioritar în:

• Locuri de muncă „verzi” din domenii precum: obţinerea de energie din surse regenerabile, eficienţă energetică, gestionarea şi reciclarea deşeurilor, reabilitarea energetică a clădirilor, cercetare-dezvoltare;
• Favorizarea investiţiilor în tehnologii noi şi „verzi”;
• Furnizarea de servicii de mediu (de exemplu pădurea furnizează şi servicii de mediu în afară de masă lemnoasă);
• Susţinerea investiţiilor în agricultura ecologică;
• Facilităţi fiscale operatorilor din turism care obţin eticheta ecologică pentru pensiunile şi capacităţile de cazare pe care le deţin;
• Promovarea de produse bancare destinate protecţiei mediului (credite, garanţii etc.) în cadrul unui parteneriat cu Asociaţia Română a Băncilor.

4. Politicile integrate în privinţa produselor şi serviciilor se adaugă taxării şi sistemului de stimulente

Acestea se traduc prin:

• Promovarea legislaţiei parteneriatului public-privat;
• Achiziţii publice ecologice;
• Internalizarea treptată a costurilor de mediu;
• Promovarea producţiei şi consumului durabile prin reducerea impactului asupra mediului în toate etapele ciclului de viaţă al produselor;
• Dezvoltarea de capacităţi de producţie şi transport pentru energie ieftină şi nepoluantă din surse regenerabile;
• Susţinerea activităţilor de cercetare şi eco-inovare;
• Etichetarea produselor, serviciilor şi lucrărilor (eticheta „eco”), cu prioritate a celor de provenienţă românească;
• Finanţarea campaniilor de conştientizare şi de educare a cetăţenilor pentru reducerea consumului;
• Încurajarea reducerii consumurilor energetice prin utilizarea unor tehnologii eficiente energetic, reabilitarea energetică a locuinţelor şi susţinerea utilizării autovehiculelor cu grad redus de poluare.

(3) COMBATEREA SCHIMBĂRILOR CLIMATICE ŞI REFACEREA CALITĂŢII INFRASTRUCTURII CAPITALULUI NATURAL

acŢiuni principale:

• Recompensarea investiţiilor timpurii în tehnologii de mediu;
• Implementarea pachetului legislativ comunitar „Energie şi schimbări climatice”;
• Promovarea transferului intermodal, taxarea autovehiculelor în funcţie de emisiile de CO2, promovarea biocarburanţilor, sprijin acordat la achiziţia unui autoturism eco;
• Reducerea dependenţei de precipitaţii;
• Implementarea unui program de dezvoltare a zonei costiere, protecţia şi reabilitarea litoralului românesc al Mării Negre
• Realizarea reţelelor de alimentare cu apă potabilă, canalizare şi a staţiilor de tratare a apelor uzate;
• Aplicarea noii strategii privind protecţia împotriva inundaţiilor;
• Reabilitarea siturilor contaminate şi susţinere financiară pentru autoritatile publice locale în astfel de proiecte;
• Introducerea unor tehnologii noi care să protejeze fertilitatea solului;
• Creşterea suprafeţei împădurite cu 2,5% din suprafaţa ţării;
• Refacerea perdelelor forestiere de protecţie;
• Susţinerea de la bugetul statului a cheltuielilor de administrare a pădurilor private cu suprafeţe sub 30 ha, inclusiv cheltuielile pentru efectuarea cadastrului forestier;
• Repunerea în funcţiune a Agenţiei Naţionale pentru Arii Protejate;
• Finalizarea cadastrului pentru toate ariile protejate;
• Bugetarea corectă a administrării ariilor protejate inclusiv pentru planurile de management;
• Ecologizarea Deltei şi renaturarea suprafeţelor scoase din circuit din Delta şi Lunca Dunării.

1. Calitatea aerului, radioactivitatea şi zgomotul

Măsuri propuse:

• Reducerea intensităţii carbonului în economie prin recompensarea investiţiilor timpurii în tehnologii de mediu;
• Implementarea sistemului comunitar revizuit de comercializare a cotelor de emisie de GES (EU ETS);
• Implicarea autorităţilor locale în elaborarea strategiilor şi a măsurilor pentru reducerea emisiilor de GES în mediul urban; sprijinirea primăriilor pentru înţelegerea mecanismelor; activarea „Pactul primarilor”; diseminarea bunei practici a primăriilor care au deja strategii în domeniu; parteneriat cu ONG-urile care pot asista autorităţile locale în astfel de acţiuni;
• Politici privind reducerea emisiilor de GES pentru sectoarele non ETS, pe baza rezultatelor din Inventarul naţional al GES;
• Implementarea pachetului legislativ comunitar „Energie şi schimbări climatice” în care UE s-a angajat să reducă emisiile de gaze cu efect de seră cu 20%, să promoveze energiile regenerabile care să reprezinte 20% din consumul de energie a statelor membre, să crească eficienţa energetică cu 20% şi să aducă procentul de biocombustibil la 10% din totalul combustibilului utilizat, toate aceste ţinte fiind gândite pentru orizontul anului 2020;
• Operaţionalizarea şi extinderea Sistemului Naţional de Monitorizare a Calităţii Aerului şi Sistemului Naţional de Monitorizare a Radioactivităţii;
• Revizuirea Strategiei Energetice Naţionale în conformitate cu Planul de Acţiune privind Securitatea şi Solidaritatea Energetică a Uniunii Europene;
• Promovarea producţiei de energie din surse regenerabile (prin cofinanţări din Fondul de Mediu, creşterea capacităţii de absorbţie de către sistemul energetic naţional a energiei provenite din astfel de surse);
• Stimularea investiţiilor în îmbunătăţirea eficienţei energetice pe întregul lanţ resurse-producţie-distribuţie-consum şi încurajarea proiectelor privind stocarea geologică a dioxidului de carbon;
• Extinderea mecanismelor de stimulare şi coerciţie şi în cazul celorlalţi poluanţi generaţi de poluarea industrială mare şi de unităţile economice cuprinse în inventarul IPPC (controlul şi prevenirea poluării industriale);
• Reducerea emisiilor de GES provenite din transport, fără a afecta mobilitatea cetăţenilor, prin promovarea transferului intermodal, taxarea autovehiculelor în funcţie de emisiile de CO2, promovarea biocarburanţilor; sprijin extins acordat la achiziţionarea unui autoturism eco;
• Creşterea eficienţei energetice a patrimoniului imobiliar;
• Elaborarea unui studiu privind impactul preţului carbonului în costul vieţii cetăţeanului; elaborarea de practici de adaptare la schimbările climatice pentru diversele sectoare: Agricultură, Silvicultură, Ape, Sănatate;
• Realizarea unui studiu de impact la nivel naţional privind schimbările climatice pentru evaluarea vulnerabilităţilor României şi identificarea diferitelor căi de răspuns;
• Reducerea nivelului de zgomot şi vibraţii în zonele rezidenţiale.

2. Gestionarea durabilă a resurselor de apă şi utilizarea eficientă a potenţialului acestora

Măsuri propuse:

• Definitivarea planurilor de amenajare la nivel de bazin hidrografic, inclusiv pentru Lunca Dunării;
• Redimensionarea din punct de vedere hidroenergetic şi al capacităţii de retenţie şi control pentru unele bazine hidrografice şi Lunca Dunării;
• Implementarea unui program de dezvoltare a zonei costiere, protecţia şi reabilitarea litoralului românesc al Mării Negre, inclusiv prin interzicerea oricăror noi surse de poluare în zona litorală;
• Reducerea dependenţei de precipitaţii;
• Reducerea vulnerabilităţii la schimbările climatice în special la secetă;
• Atingerea „stării bune” pentru toate cursurile de apă (termen final 2027 conform Directivei Cadru Apa 2000/60/EC), prin:
  • proiecte legate de utilizarea apei ce trebuie abordate integrat (alimentare cu apă – canalizare – epurare):
    • Realizarea reţelelor de alimentare cu apă potabilă pentru 80% din populaţia României;
    • Realizarea reţelelor de canalizare în următoarele etape: pentru 69,1% până la sfârşitul lui 2013, pentru 80,2% până la sfârşitul anului 2015 si 100% pana la sfârşitul lui 2018;
    • Realizarea epurării apelor uzate în următoarele etape: pentru 50,5% din populaţia echivalenta până la sfârşitul anului 2010, pentru 76,7% până la sfârşitul anului 2015 şi 100% până la sfârşitul lui 2018.
    • siguranţa alimentării cu apă trebuie extinsă la activităţile agricole unde aceasta se suprapune peste siguranţa alimentară;
    • asigurarea surselor de alimentare cu apă în zonele deficitare;
    • asigurarea alimentării cu apă potabilă la standarde europene prin reabilitarea şi/sau modernizarea staţiilor de tratare şi a reţelelor de distribuţie a apei potabile.

3. Diminuarea riscului la dezastre naturale

Măsuri propuse:

• Accelerarea întocmirii Hărţilor de hazard şi Hărţilor de risc de inundaţii (termen 2013 conform Directivei 2007/60/CE privind evaluarea şi gestionarea riscurilor de inundaţii);
• Aplicarea noii strategii privind protecţia împotriva inundaţiilor în care populaţia trebuie să convieţuiască cu apa;
• Crearea unui cadru stimulativ pentru participarea sectorului privat la managementul riscului la inundaţii, cu includerea de grupuri profesionale şi a populaţiei (informare prin sistemul de asigurări împotriva inundaţiilor sau alte facilităţi economice identificabile);
• Întărirea capacităţii instituţionale la nivel regional şi local cu mandate clare suplimentare privind managementul riscului la inundaţii;
• Impunerea abordării de tip strategic (la nivel de bazin), completată cu cea ecosistemică (necesară protejării şi valorificării habitatelor şi sistemelor naturale – lunci inundabile, zone umede) şi de tip „soft engineering” (măsuri / soluţii „naturale” / „prietenoase cu mediul”) prin:
  • Decolmatări;
  • Regularizări de cursuri de apă;
  • Stabilizarea versanţilor şi protecţia malurilor;
  • Curăţarea cursurilor de apă de diverse deşeuri deversate de populaţie, inclusiv a cursurilor superioare din zona montană;
  • Eliminarea construcţiilor neautorizate din albia majoră a râurilor;
  • Monitorizarea activităţilor de recoltare a resurselor minerale (balastiere) din albiile râurilor;
  • Monitorizarea calităţii apelor subterane, în special în zona aglomerărilor urbane şi rurale;
  • Monitorizarea calităţii apei de irigat.

4. Combaterea degradării solului

Măsuri propuse:

• Controlul fertilităţii solului care pierde anual 1,5 milioane tone de humus; introducerea unor tehnologii noi care să protejeze fertilitatea solului;
• Reducerea riscului de eroziune şi alunecări;
• Împădurirea terenurilor degradate;
• Combaterea deşertificării şi reabilitarea sistemelor de irigaţii;
• Reducerea poluării chimice din industrie (metale grele, petrol, pulberi) şi agricultură (pesticide, îngrăşăminte – în special nitraţi);
• Ameliorarea siturilor contaminate în vederea reabilitării zonelor poluate şi a refacerii mediului.

5. Dezvoltarea fondului forestier

Măsuri propuse:

• Conservarea şi gestionarea durabilă a pădurilor şi a vegetaţiei forestiere, indiferent de regimul de proprietate. Organizarea structurilor teritoriale pentru urmărirea aplicării regimului silvic în toate pădurile, indiferent de forma de proprietate;
• Creşterea suprafeţei împădurite cu 2,5% din suprafaţa ţării;
• Creşterea suprafeţei pepinierelor forestiere până la atingerea unei capacităţi suficiente acoperirii din producţie internă a necesarului programelor de împădurire;
• Relansarea lucrărilor de reconstrucţie ecologică a pădurilor;
• Refacerea perdelelor forestiere de protecţie (ce oferă beneficii pentru agricultură, economie şi protecţie la fenomenele meteo extreme);
• Gestionarea durabilă a fondului cinegetic naţional şi al celui piscicol din apele de munte;
• Susţinerea de la bugetul statului a cheltuielilor de administrare a pădurilor private cu suprafeţe sub 30 ha, inclusiv cheltuielile pentru efectuarea cadastrului forestier. Susţinerea asociaţiilor private de proprietari de pădure, pentru lucrări de împădurire şi pentru reabilitarea infrastructurii forestiere;
• Asigurarea resurselor financiare necesare realizării perdelelor de protecţie a câmpurilor, căilor de comunicaţie şi aşezărilor umane, indiferent de regimul juridic al terenurilor;
• Apărarea integrităţii fondului forestier naţional prin perfectarea pachetului legislativ şi întărirea măsurilor punitive pentru reducerea tăierilor ilegale de masă lemnoasă.

6. Conservarea biodiversităţii şi reconstrucţia ecologică

Măsuri propuse:

• Păstrarea patrimoniul genetic necesar ecosistemelor pentru a răspunde eficient la modificările cauzate de schimbările climatice şi intervenţia umană;
• Repunerea în funcţiune şi operaţionalizarea Agenţiei Naţionale pentru Arii Protejate;
• Finalizarea cadastrului şi planurilor de management pentru toate ariile protejate;
• Identificarea de soluţii pentru acordarea sprijinului financiar necesar administrării/custodiilor ariilor protejate;
• Finalizarea bazei de date privind speciile şi habitatele de interes comunitar;
• Implicarea reală a autorităţilor locale în rezolvarea problemelor aferente siturilor din Reţeaua Natura 2000;
• Crearea de instrumente financiare pentru acordarea de compensaţii proprietarilor care deţin suprafeţe de teren în interiorul siturilor protejate;
• Eco-turism: încurajarea utilizării potenţialului turistic al resurselor de apă şi dezvoltarea turismului durabil în parcurile naturale, naţionale şi în ariile protejate prin promovarea de parteneriate între autoritatea de mediu, autoritatea locală şi agenţii economici.

7. Renaturarea Deltei şi a Luncii Dunării într-o abordare integrată constituie o prioritate strategică pentru România.

Măsuri propuse:

• Conservarea patrimoniului natural, păstrarea tradiţiilor locale şi îmbunătăţirea condiţiilor de viaţa în Rezervaţia Biosferei Delta Dunării;
• Renaturarea suprafeţelor scoase din circuitul natural al Deltei şi Luncii Dunării;
• Reducerea braconajului;
• Ecologizarea Deltei: curăţarea de gunoaie şi deşeuri, amenajarea de rampe de colectare selectivă a deşeurilor, amenajarea locurilor de campare etc.;
• Dezvoltarea infrastructurii suport şi promovarea turismului;
• Încurajarea activităţilor economice cu specific local;
• Educarea şi conştientizarea populaţiei locale şi a turiştilor.

(4) SCĂDEREA IMPACTULUI DEŞEURILOR

ACŢIUNI PRINCIPALE:

• Utilizarea de noi materiale pentru ambalare, reciclabile, refolosibile sau biodegradabile;
• Investiţii în sisteme de colectare selectivă la nivel local;
• Utilizarea nămolurilor de la staţiile de epurare orăşeneşti şi din agricultură pentru fertilizarea terenurilor;
• Utilizarea deşeurilor din construcţii în infrastructură;
• Continuarea acţiunilor de valorificare şi reciclare a vehiculelor uzate şi scoase din uz;
• Utilizarea deşeurilor şi ca resursă energetică;
• Transpunerea si implementarea Directivei cadru deşeuri 98/2008;
• Revizuirea Strategiei Naţionale şi a Planului Naţional de Gestiune a deseurilor;
• Elaborarea planurilor de prevenire a deşeurilor;
• Corelarea gestiunii deşeurilor cu pachetul „Energie-Schimbări climatice”.

1. Reducerea cantităţilor generate

Măsuri propuse:

• Reproiectare de produse şi ambalaje;
• Utilizarea de noi materiale pentru ambalare, reciclabile, refolosibile sau biodegradabile;
• Completarea indicatorului consum ca etalon al bunăstării cu elementele de responsabilitate faţă de mediu şi impact;
• Promovarea practicilor sustenabile de consum.

2. Creşterea gradului de colectare şi prelucrare a deşeurilor

Măsuri propuse:

• Investiţii în sisteme de colectare selectivă la nivel local (doar 49% din populaţia României beneficiază de servicii de salubritate);
• Dezvoltarea industriei de reciclare (extinderea sistemelor de colectare a deşeurilor, colectare diferenţiată şi reciclare);
• Respectarea angajamentelor asumate prin Tratatul de aderare privind reducerea cantităţii de deşeuri depozitate;
• Reducerea cantităţii de deşeuri din agricultură prin compostare, peletizare;
• Utilizarea nămolurilor provenite de la staţiile de epurare orăşeneşti pentru fertilizarea terenurilor;
• Utilizarea deşeurilor din construcţii în infrastructură;
• Continuarea şi intensificarea acţiunilor (informare, educare, conştientizare, stimulare) pentru atingerea obiectivului de colectare şi reciclare a deşeurilor electrice şi electronice concomitent cu regândirea strategiei aferentă acestui sector de colectare, în conformitate cu prevederile directivei revizuite;
• Continuarea acţiunilor de valorificare şi reciclare a vehiculelor uzate şi scoase din uz;
• Aplicarea corectă a prevederilor Convenţiei de la Basel şi a Regulamentului 1013/2006 privind transportul deşeurilor precum şi întărirea controlului acestor transporturi.

3. Valorificarea deşeurilor ca resursă energetică

Măsuri propuse:

• Colectarea selectivă, schimbarea compoziţiei deşeurilor şi utilizarea celor mai noi tehnologii (toate acestea garantează că investiţiile viitoare în sisteme de valorificare energetică a deşeurilor vor fi fezabile din punct de vedere economic).

(5) SISTEM INTEGRAT DE MONITORIZARE A MEDIULUI

Prin:

• Facilitarea controlului şi transparenţei în privinţa calităţii aerului, apei şi solului;
• Asigurarea parteneriatului în zona transfrontalieră pentru monitorizarea şi implementarea convenţiilor internaţionale la care România este parte;
• Corelarea cu instrumentele de intervenţie în caz de calamitate conform hărţilor de risc prin implementarea de sisteme integrate de măsurare şi monitorizare a factorilor de mediu (comandă, control şi avertizare – SIMMCCA);
• Monitorizarea diferitelor elemente trebuie să conţină o componentă de integrare la nivel ecosistemic şi supra-ecositemic (regional, macroregional).

(6) DEZVOLTAREA DURABILĂ A ORASELOR

Prin:

• O lege a zonei metropolitane, care sa permită dezvoltarea oraşelor în periurban;
• Prezervarea şi creşterea suprafeţei spaţiilor verzi pentru atingerea obiectivului de 26 mp/locuitor;
• Creşterea eficienţei energetice (atât a clădirilor cât şi a unităţilor economice care îşi desfăşoară activitatea în mediul urban);
• Promovarea agriculturii periurbane;
• Dezvoltarea în jurul marilor zone urbane a unor spaţii verzi complexe formate din spaţii împădurite şi luciu de apă;
• Finalizarea relocării în periurban a operatorilor economici generatori de noxe, zgomot şi pulberi;
• Creşterea ponderii transportului în comun, a interconectării sale şi facilitarea mijloacelor de transport „verzi”;
• Planificarea amenajării urbane şi introducerea în Regulamentul de urbanism a principiilor respectului faţă de mediu.

(7) ALIMENTAŢIE SĂNĂTOASĂ

Prin:

• Susţinerea unei agriculturi ecologice şi a produselor verzi (pentru USL aceasta este o opţiune strategică de dezvoltare pentru România);
• Primatul interesului naţional în abordarea problematicii organismelor modificate genetic (transgenice) şi a utilizării lor (în special ca resursă de hrană). Acesta trebuie completat cu respectarea unor principii generale precum precauţia, transparenţa, fundamentarea ştiinţifică şi abordarea pe termen lung;
• Unificarea şi clarificarea cadrului legal naţional privind organismele modificate genetic.

(8) EDUCAŢIE ECOLOGICă

Prin:

• Revizuirea strategiei naţionale privind educarea cetăţeanului vis-a-vis de problematica de mediu (prin TA –PHARE 2005 există o asemenea Strategie. Lipseste finanţarea pentru revizuirea şi punerea ei în practică);
• Cuprinderea în curricula şcolară a disciplinelor legate de protecţia mediului, biodiversitate şi rolul ei, capital natural ca structură suport a dezvoltării etc.;
• Instituţionalizarea, în colaborare cu mediul privat, a campaniilor de reciclare;
• Mediatizarea aspectelor şi deciziilor de mediu, cu precădere a celor cu impact deosebit pentru sănătatea oamenilor, în vederea creşterii sensibilizării populaţiei la problemele globale şi regionale de mediu, precum şi la cele naţionale şi locale;
• Accesul publicului la informaţia de mediu, consultarea publică şi transparenţa decizională.

(9) EXTINDEREA COOPERĂRII LA NIVEL EUROPEAN ŞI INTERNAŢIONAL

Prin:

• Armonizarea programelor de mediu la nivel transfrontier cu ţările vecine, iar în privinţa Dunării şi Deltei – cu toate ţările din bazinul hidrografic al Dunării. La acestea se adaugă politicile de mediu aferente bazinului Mării Negre;
• Reînnoirea acordurilor bilaterale cu statele vecine;
• Poziţie explicită a României la nivel european şi global, în special în problemele care o afectează în mod direct. Această poziţie trebuie să fie fundamentată de interesul naţional şi angajamentele asumate în calitate de stat membru al UE şi ONU;
• Participarea activă la dezbaterile de la nivel internaţional şi european privind politicile de mediu, în special a celor în domeniul adaptării la efectele schimbărilor climatice, cu susţinerea intereselor României, ţinând seama de circumstanţele naţionale.
• Reevaluarea resurselor şi oportunităţilor României, odată cu adoptarea obiectivelor Strategiei 2020, pentru a putea influenţa deciziile europene în domeniul mediului şi resurselor. România, plasată pe locul şapte ca mărime între statele Uniunii Europene trebuie să devină un factor de influenţă asumându-şi mediul ca o componentă a profilului de ţară.

***

În privinţa Proiectului de exploatare a aurului şi argintului de la Roşia Montană, USL consideră că mai înainte de orice discuţie cu privire la începerea exploatării este obligatorie clarificarea, atât de către autorităţile statului român căt şi de către compania care a propus acest proiect, a următoarelor aspecte:

1. Desecretizarea contractului RMGC cu statul român. În afară de situaţia cetăţenilor români din zonă sunt implicate resurse importante ale statului – mediu, patrimoniu istoric şi cultural, zăcăminte minerale, şi toate acestea sunt relevante pentru dezbaterea subiectului.

2. Realizarea unei evaluări independente cu privire la beneficiile şi costurile implicate pentru statul român, în ce priveşte crearea locurilor de munca, rolul şi poziţia părţii române, precum şi beneficiile financiare reale. Reindustrializarea si crearea de locuri de munca reprezinta o prioritate pentru USL dar cu o analiza corecta si transparenta a costurilor si beneficiilor pe termen mediu si lung.

3. Realizarea unei analize independente cu privire la interesele reale ale persoanelor si companiilor care vor să investească la Roşia Montană. Trebuie clarificat acţionariatul şi conducerea executivă a acestor companii, destinaţia fondurilor de promovare ale acestui proiect, atât în zona societăţii civile cât şi in zona politică. Această analiză trebuie să cuprindă şi o evaluare a modului în care s-au tranzacţionat acţiunile privind acest proiect la bursele externe şi în ce măsură persoane care au influenţat deciziile oficiale au luat parte şi la speculatiile bursiere.

4. Considerarea în luarea deciziilor a rezoluţiei Parlamentului European cu privire la interzicerea exploatărilor cu cianuri pe teritoriul UE.

5. Considerarea în luarea a lecţiilor grave ale trecutului recent precum catastrofa ecologică generată de exploatarea similară de la Baia Mare, din anul 2000. Astfel de cazuri nu este permis a se mai repeta.

6. Respectarea dreptului de proprietate, prin susţinerea de către USL a amendamentelor la proiectul “legii minelor” în aşa fel încât acestea să nu se aplice în cazul exploatării de la Roşia Montană.

USL nu susţine demararea exploatării aurului la Roşia Montană fără îndeplinirea acestor condiţii şi răspunsul la întrebările ridicate.

USL consideră obligatorie o dezbatere serioasă asupra proiectului în Parlamentul României.

USL sprijină demersurile societăţii civile privind consultarea populaţiei asupra proiectului, în ansamblu sau prin referendum conform articolului74 din Constituţie.

Doar prin transparenţă deplină, dialog deschis şi democratic şi respectarea legilor interne şi internaţionale putem oferi românilor, inclusiv celor din zona Roşia Montană, o soluţie corectă, durabilă şi favorabilă interesului naţional.

***

Principiile, direcţiile de acţiune şi măsurile care definesc viziunea USL privind mediul au fost elaborate cu consultarea mediului asociativ si a mediului academic si vor fi supuse în perioada următoare dezbaterii publice, astfel încât programul nostru de guvernare în acest domeniu să fie nu doar bine fundamentat, dar să aibă şi acordul partenerilor sociali.

Numai prin dialog şi cooperare, însoţite de o voinţă fermă şi sinceră de a susţine şi proteja mediul în care trăim, putem asigura dezvoltarea durabilă a societăţii româneşti.

Mediul înconjurător ocupă un loc central în viziunea USL privind evoluţia şi dezvoltarea socială.

România trebuie să treacă rapid de la o guvernare care, ignorând mediul, întoarce de fapt spatele propriilor cetăţeni, la o guvernare bazată pe respect şi responsabilitate faţă de biodiversitate şi gestiunea surselor de poluare.

Societatea românească nu poate recupera decalajul pe care îl are în raport cu spaţiul european occidental decât dacă investeşte masiv în calitatea vieţii cetăţenilor SAI! Acest lucru presupune o atenţie deosebită acordată protecţiei mediului înconjurător. USL reprezintă o garanţie că acest aspect esenţial pentru lumea mileniului trei nu va (mai) fi ignorat.

Daniel Constantin: Aşa cum ştiţi, astăzi, parlamentarii Uniunii Social Liberale sunt mobilizaţi pentru a vota moţiunea simplă pe care am depus-o la Senat împotriva eliminării subvenţiilor la căldură. Cred că aici trebuie tras un semnal de alarmă, dincolo de votul care va fi dat astăzi în parlament, legat de faptul că la apelul pe care noi l-am făcut, dar şi la apelul pe care ONG-urile şi asociaţiile le-au făcut în această perioadă, guvernul, din păcate, nu a venit cu nici o soluţie pentru marea parte a populaţiei care va fi afectată de eliminarea subvenţiilor la căldură. Este datoria noastră să dăm un vot astăzi pentru această moţiune simplă şi, mai departe, să atragem, atenţia şi să identificăm soluţii pentru persoanele care vor avea dificultăţi foarte mari de a traversa această iarnă, datorită costurilor mari pe care le vor avea la încălzire.

Al doilea lucru pe care vreau să-l transform tot într-un semnal de alarmă este legat de situaţia din agricultură. Acolo unde, aşa cum aţi văzut şi dumneavoastră, seceta din această toamnă a compromis mai mult de jumătate din culturile României. Ce aş vrea să subliniez aici că dacă în anul 2009 aproape 300 de mii de hectare erau irigate, aproape 10% din suprafaţa României, în anul 2010 au fost irigate undeva în jur de 79.000 de hectare, iar în acest an, din păcate, doar 28.500 de hectare sunt irigate. Încă o dată se demonstrează că agricultura României este dependentă de sistemul de irigaţii şi că aceste guvernări pe care le-am avut în ultima perioadă nu sunt preocupate de a rezolva cea mai importantă problemă, aşa cum am numit-o noi în programul economic, unul din motoarele de creştere economică pe care le are România, şi anume: agricultura. Cred că ar trebui în perioada următoare – eu am avut câteva discuţii în zilele care s-au scurs cu o mare parte din liderii asociaţiilor profesionale din agricultură, care au identificat, dincolo de necesitatea de a avea un sistem de irigaţii pus la punct, că cea mai importantă problemă care este legată de lipsa irigaţiilor este aceea a faptului că energia, din păcate, nu se cumpără direct de la producători. Energia este cumpărată – aşa cum vă place dvs. să numiţi – de la “băieţii deştepţi”, ceea ce face ca un hectar de irigaţii să fie la costuri foarte mari, costuri pe care producătorul nu poate să le suporte. Aici cred că mai trebuie subliniat, vizavi de faptul că producătorii sunt cei afectaţi şi declaraţiile domnului preşedinte Băsescu, care dintr-o dată, aţi văzut, lunile trecute a fost interesat de problema din agricultură, chiar şi domnul Boc şi domnul ministru Tabără, care prin declaraţiile pe care le-au făcut, aşa cum s-a întâmplat şi în Roşia Montană, când acţiunile la bursă au crescut imediat după declaraţia domnului Băsescu, entuziasmul cu care au prezentat că avem o producţie foarte bună a făcut ca preţurile la producători să scadă foarte mult, preţurile la depozitari să crească foarte mult, astfel încât cei care au câştigat, din păcate, din o producţie bună a anului 2010, mă refer la an agricol, sunt cei care au făcut comerţ, şi nu producătorul agricol. Cred că este datoria noastră ca în perioada următoare să lansăm această dezbatere publică, să identificăm soluţiile cele mai bune pentru a rezolva ceea ce se numeşte costul de energie la irigaţii şi, pe de altă parte, de a încerca să aducem cele mai multe beneficii generate de un an agricol bun la producători, şi nu la cei care se ocupă numai… Sigur că şi aceştia trebuie să câştige, dar la cei care se ocupă de comerţ în special. Pe de altă parte, balanţa – şi închei cu acest lucru – balanţa la export cu care acum câteva luni de zile se lăuda domnul Boc, din păcate, va fi afectată dramatic în perioada următoare datorită secetei. Vă reamintesc că am exportat materie primă, şi nu produs finit, la preţuri foarte mici. În perioada următoare, datorită secetei, vom fi nevoiţi să importăm produse agricole, materie primă la preţuri mult mai mari decât cele care au fost considerate anul acesta, care au mers la export anul acesta.

“Cele 8.500 de mame minore, din fiecare an, ne situează pe primul loc în Europa. S-a ajuns la situaţia în care din 1.000 de femei care nasc, 43 sunt minore. Mamele minore au risc crescut de avort iar dacă naşterea are loc există riscul  major ca acest copil să fie abandonat iar tânară mama va avea dificultăţi de integrare şi abandon social. Peste 40.000 de copii sunt abandonaţi în România, la care se adaugă alţi 300.000 lasaţi în grija rudelor.

Conform statisticilor, mamele minore provin în general din familii dezorganizate, se regăsesc în special în zona rurală, au un nivel redus de educație, inclusiv educație sexuală și contraceptivă. Cazul de la Roman din aceste zile, când o adolescentă de 14 ani naşte pentru a doua oară confirmă aceste statistici şi fac din orele de educaţie pentru sănătate în şcoli o problemă de sănătate publică.

Sper doar ca aceast proiect legislativ nu va fi respins doar pe criteriul că e iniţiat de opoziţie.”, a declarat vicepreşedintele PC, Tudor Ciuhodaru.

În schimb, au pierdut, doar în aceste zile, 1.2 miliarde de euro pentru că nu au fost capabili să facă demersurile necesare pentru a valorifica certificatele de emisii de carbon.

Ce se putea realiza cu 1.2 miliarde de euro:

1. se puteau creşte cu 15% toate salariile din sectorul bugetar.
2. se puteau indexa pensiile cu valoarea inflaţiei.
3. se puteau realiza 240 de km de autostradă la o valoare de 5 milioane/km.
4. se puteau moderniza 100 de spitale sau 500 de şcoli.
5. se puteau acorda 120.000 de credite de 10.000 de euro pentru tinerii întreprinzători, care ar fi generat minim 250.000 de noi locuri de muncă.

Oricare dintre aceste măsuri ar fi crescut nivelul de trai, ar fi stimulat consumul, ar fi consolidat încrederea în economia internă. Însă regimul Băsescu-Boc nu ştie să construiască, ştie doar sa demoleze şi să distrugă.

În momentul în care justiţia se va elibera de sub control politic, am convingerea că liderii regimului Băsescu-Boc vor răspunde în justiţie pentru prejudiciile create economiei naţionale.”

În mod evident, duminica trecută PDL a pierdut alegerile. Folosind toate resursele guvernării nu au putut împiedica victoria USL în Maramureş, iar în Neamţ costurile alegerii deputatului PDL au fost infinit mai mari decât beneficiile.

Efectele “fenomenului Neamţ” – mită electorală, presiuni şi minciuni – se vor vedea peste un an. USL poate câstiga în Neamţ alegerile la termen, tocmai pentru ca PDL le-a câştigat imoral pe cele parţiale.

De altfel, forţa USL este demonstrată chiar de adversarii săi care, deşi controlează toate resursele statului, se felicită că “au pierdut doar într-un colegiu din două” şi că, iată, “USL nu este chiar atât de puternică”. Dar ce vor face când vor fi alegeri simultane în aproape 500 de colegii?! Capacitatea de a mitui va fi de 500 de ori mică şi la fel de mult se vor diminua şi şansele de succes pentru PDL.

Regimului Băsescu-Boc îi este frică. Iar frica va creşte pe măsura ce se apropie alegerile la termen. Se va ajunge, din nou, la demersuri disperate: vor încerca să modifice regulile jocului electoral, să schimbe datele alegerilor, să mai inveteze  un referendum. Vor încălca orice normă şi orice lege pentru a atenua prăbuşirea. Şi, totuşi, se vor prăbuşi. Toţi membrii PDL care şi-au păstrat luciditatea se pregătesc deja pentru opoziţie.”

,,Cei aproape 100.000 de pacienţi bolnavi de cancer sunt condamnaţi la moarte. Listele de aşteptare reprezintă în acest moment doar ordinea prezentării acestora în faţa plutonului de execuţie administrat cu dărnicie de Ministerul Sănătăţii.

Execuţia bugetară a CNAS arată de altfel o economie de 9% făcută pe baza dispariţiilor naturale din sistem.

Programul de oncologie este subfinanţat iar bugetul alocat acestei patologii în 2011 este cu aproximativ 400 de milioane de lei  mai mic faţă de 2010. Medicii sunt puşi să hotărască sub presiuni şi ameninţări cine primeşte tratamente şi cine nu.

Politica de sănătate de tipul ,,să ne furăm căciula” domină programul de oncologie şi în loc să depistăm şi să tratăm precoce,  ministerul alocă sume de neimaginat  în institute  de proporţii faraonice care nu pot să funcţioneze din lipsa personalului şi a finanţării. În aceste condiţii nu mai miră pe nimeni că avem cea mai mare mortalitate prin cancere de col uterin (6 paciente  zilnic) pentru ca din cele 3000 de cazuri noi depistate anual cele mai multe sunt forme depasite terapeutic.

Votul împotriva legii ce prevede alocarea unui procent  de măcar 8% din PIB sănătăţii, pe care am trecut-o prin comisia de sănătate, a fost dat de parlamentarii puterii şi chiar de către ministrul Sănătăţii. Sper ca printre ,,minunatele” criterii propuse de mininster pentru aşa zisă evaluare a personalului medical să nu se regăseasca şi numărul de pacienţi oncologici cărora li se refuza tratamentul.

Cer de urgenţă ministerului să finanţeze măcar la limita de avarie în 2011 programul de oncologie şi să consulte decidenţii – asociaţiile de pacienţi şi medicii din acest domeniu atunci când le decide existenţa.”